Istoria cafelei: din Etiopia în toată lumea!

Nimeni nu știe exact cum sau când a fost descoperită cafeaua, deși există multe legende despre originea ei. Una dintre legende spune că această licoare magică a fost descoperită în Etiopia.

Legenda etiopiană

Se presupune că boabele de cafea își au originile prin pădurile străvechi de cafea de pe platoul Etiopian. Legenda spune că păstorul de capre Kaldi a descoperit pentru prima dată potențialul acestor boabe îndrăgite.

Povestea spune că Kaldi a descoperit cafeaua după ce a observat că ale sale capre au devenit extrem de energice după ce a mâncat boabele dintr-un anumit copac. Acestea au fost atât de energice încât nu au putut dormi noaptea.

Kaldi a raportat descoperirile sale starețului mănăstirii locale, care a făcut o băutură cu boabele sale și a constatat că îi oferă suficientă energie pe parcursul orelor lungi de rugăciune de seară. Starețul a împărtășit descoperirea sa cu ceilalți călugări de la mănăstire, iar cunoștințele despre boabele energizante au început să se răspândească.

Pe măsură ce vestea s-a mutat spre est și cafeaua a ajuns în peninsula Arabică, a început o călătorie care avea să aducă aceste boabe pe tot globul.

Cafeaua a început să fie cultivată în Peninsula Arabică

Cultivarea și comerțul cafelei au început în Peninsula Arabică. Până în secolul al XV-lea, cafeaua era cultivată în districtul yemenit al Arabiei, iar în secolul al XVI-lea era cunoscută în Persia, Egipt, Siria și Turcia.

Cafeaua nu se savura doar în case, ci și în numeroasele cafenele publice – numite qahveh khaneh – care au început să apară în orașele din Orientul Apropiat. Popularitatea cafenelelor a fost de neegalat și oamenii le-au frecventat pentru tot felul de activități sociale. 

Patronii nu numai că au băut cafea și au purtat conversație, dar au și ascultat muzică, au urmărit interpreți, au jucat șah și au fost la curent cu știrile. Cafenelele au devenit rapid un centru atât de important pentru schimbul de informații, încât au fost adesea numite „Școli ale înțelepților”.

Cu mii de pelerini care vizitează în fiecare an orașul sfânt Mecca din întreaga lume, cunoașterea acestui „vin al Arabiei” a început să se răspândească. 

Cafeaua ajunge în Europa

Cafeaua a ajuns în Europa prin intermediul europenilor ce călătoreau în Orientul Apropiat. Până în secolul al XVII-lea, cafeaua și-a făcut drum în Europa și a devenit populară pe tot continentul.

Unii oameni au reacționat la această nouă băutură cu suspiciune sau teamă, numind-o „amără invenție a lui Satana”. Clerul local a condamnat cafeaua atunci când a ajuns la Veneția în 1615. Controversa a fost atât de mare încât Papei Clement al VIII-lea a fost rugat să intervină. El a decis să guste singur băutura înainte de a lua o decizie și a găsit băutura atât de satisfăcătoare încât i-a dat aprobarea papală.

În ciuda unor astfel de controverse, cafenelele au devenit rapid centre de activitate socială și de comunicare în marile orașe din Anglia, Austria, Franța, Germania și Olanda. În Anglia au apărut „universitățile penny”, numite așa pentru că la prețul de un penny se putea cumpăra o ceașcă de cafea.

Cafeaua a început să înlocuiască băuturile obișnuite pentru micul dejun din acea vreme – berea și vinul. Cei care au băut cafea în loc de alcool au început ziua cu mai multă energie și, deloc surprinzător, calitatea muncii lor a fost mult îmbunătățită.

Până la mijlocul secolului al XVII-lea, în Londra existau peste 300 de cafenele. Multe afaceri au crescut din aceste cafenele specializate. Lloyd’s of London, de exemplu, a luat ființă la Edward Lloyd’s Coffee House.

Cafeaua cucerește întreaga lume

Pe măsură ce cererea de cafea creștea, a început și dorința de a se cultiva în afara Arabiei. Se spune că olandezii au fost primii care au adus planta de cafea în Europa, în secolul al XVII-lea. Însă, înainte de a le cultiva în Europa, aceștia au încercat să cultive cafeaua în Indonezia și apoi în insulele Sumatra și Celebes.

În 1714, primarul Amsterdamului a făcut cadou regelui Ludovic al XIV-lea al Franței o plantă tânără de cafea. Regele a ordonat să fie plantat în Grădina Botanică Regală din Paris. În 1723, un tânăr ofițer de marină, Gabriel de Clieu a obținut un răsad de la planta Regelui. În ciuda unei călătorii provocatoare – cu o vreme îngrozitoare, un sabotor care a încercat să distrugă răsadul și un atac de pirați – el a reușit să-l transporte în siguranță în Martinica.  

Odată plantat, răsadul nu numai că a prosperat, dar este creditat cu răspândirea a peste 18 milioane de arbori de cafea pe insula Martinica în următorii 50 de ani. Și mai interesant este faptul că acest răsad a fost părintele tuturor arborilor de cafea din Caraibe, America de Sud și Centrală.

Celebra cafea braziliană își datorează existența lui Francisco de Mello Palheta, care a fost trimis de împărat în Guyana Franceză pentru a obține răsaduri de cafea. Francezii nu au fost dispuși să împartă, dar soția guvernatorului francez, captivată de aspectul său frumos, i-a dăruit un buchet mare de flori înainte de a pleca – îngropate înăuntru erau suficiente semințe de cafea pentru a începe ceea ce este astăzi o industrie de un miliard de dolari.

Astăzi, industria cafelei este evaluată la miliarde de dolari. Numai în România, vânzările de cafea se ridică la peste 500 milioane de EURO anual.