Conform Copernicus, temperatura medie globală la suprafață a ajuns la 15,81°C în luna mai, cu 0,55°C peste media perioadei 1991–2020. Raportul evidențiază faptul că atât temperaturile aerului, cât și cele ale oceanelor au rămas la niveluri apropiate de recordurile istorice, în contextul încălzirii globale continue și al tranziției Oceanului Pacific către condiții specifice fenomenului El Niño.

Europa de Vest, afectată de unul dintre cele mai timpurii și intense valuri de căldură

Una dintre cele mai importante concluzii ale raportului este legată de valul de căldură excepțional care a afectat Europa de Vest în a doua jumătate a lunii mai. După o primă parte a lunii caracterizată de temperaturi sub media normală, continentul a trecut rapid la condiții extreme, între 21 și 30 mai fiind înregistrate unele dintre cele mai severe episoade de căldură observate atât de devreme în an.

Cele mai mari abateri de temperatură au fost observate în vestul Franței, în Anglia și în Țara Galilor, unde temperaturile medii zilnice au depășit cu peste 10°C valorile obișnuite pentru această perioadă. Numeroase recorduri locale și naționale au fost depășite. Portugalia, Regatul Unit și Irlanda au înregistrat cele mai ridicate temperaturi măsurate vreodată într-o lună mai, iar Franța a consemnat cea mai fierbinte zi de mai din istoria observațiilor meteorologice naționale.

Potrivit datelor ERA5-HEAT utilizate de Copernicus, temperatura resimțită a ajuns frecvent între 35°C și 40°C în mari regiuni ale Europei de Vest. Specialiștii subliniază că trecerea bruscă de la temperaturi scăzute la căldură extremă a redus capacitatea populației, a culturilor agricole și a ecosistemelor de a se adapta la noile condiții.

Impact asupra sănătății și fenomene meteorologice extreme

Valul de căldură a avut și consecințe asupra sănătății publice. În Spania au fost raportate 101 decese asociate căldurii în luna mai, cel mai ridicat număr înregistrat pentru această lună de la începutul monitorizării, în 2015. În Franța, autoritățile au atribuit șapte decese temperaturilor ridicate, dintre care cinci au fost înecuri produse în contextul căldurii extreme. În Regatul Unit, cel puțin 15 persoane și-au pierdut viața în incidente legate de apă în timpul episodului canicular.

În paralel cu temperaturile ridicate, mai multe regiuni ale lumii s-au confruntat cu fenomene meteorologice severe. Raportul Copernicus menționează inundații importante în Turcia, Bulgaria și Republica Moldova, în timp ce nordul Scandinaviei, Finlanda și zona Mării Negre au înregistrat precipitații peste media normală. În contrast, mari părți din vestul, centrul și estul Europei au fost mai uscate decât în mod obișnuit pentru această perioadă a anului.

Oceane tot mai calde și apropierea fenomenului El Niño

Pe lângă temperaturile record de pe uscat, specialiștii au observat și valuri de căldură marine extinse în jurul Regatului Unit și Irlandei, în Golful Biscaya și în vestul Mării Mediterane. Apele de coastă din jurul Spaniei au atins niveluri record de temperatură, în special în vestul Mediteranei.

Copernicus atrage atenția că zone întinse ale Pacificului tropical au înregistrat temperaturi excepțional de ridicate, pe măsură ce sistemul climatic global evoluează către un nou episod El Niño. Acest fenomen natural apare la intervale de aproximativ doi până la șapte ani și este asociat cu încălzirea apelor din estul Oceanului Pacific, ca urmare a slăbirii vânturilor alizee. Efectele sale se resimt la scară globală, prin creșterea temperaturilor medii și modificarea regimului precipitațiilor, favorizând seceta în unele regiuni și ploile abundente în altele.

Raportul confirmă totodată tendința observată de comunitatea științifică în ultimii ani: Europa continuă să fie continentul care se încălzește cel mai rapid. Potrivit Copernicus, valurile de căldură devin mai frecvente, mai intense și apar din ce în ce mai devreme în sezon, transformând ceea ce era considerat cândva excepțional într-o realitate tot mai des întâlnită.

The post Luna mai 2026, a doua cea mai călduroasă din istorie. Europa de Vest a fost lovită de un val de căldură extrem, cu temperaturi resimțite de până la 40°C appeared first on La Cafea.

Datele recente indică o tranziție rapidă de la un episod prelungit de La Niña către un El Niño în curs de formare, alimentat de o încălzire puternică a apelor din Pacificul tropical. Acest proces este susținut de apariția unor unde de tip Kelvin în adâncul oceanului, care transportă căldură spre suprafață și accelerează schimbarea de fază climatică. Dacă temperaturile la suprafața oceanului depășesc pragul de +2°C față de medie, fenomenul poate fi clasificat drept „Super El Niño”, o categorie rară asociată cu efecte climatice globale intense.

Un astfel de eveniment funcționează ca un veritabil „motor termic planetar”, eliberând cantități uriașe de energie din oceane în atmosferă. Consecințele sunt resimțite în modificarea curenților de aer la scară largă, inclusiv a jet stream-ului, ceea ce determină schimbări majore în tiparele de precipitații și temperatură. În trecut, episoadele similare au fost asociate cu fenomene extreme, de la secete severe până la inundații și furtuni intense.

În paralel, cercetătorii atrag atenția asupra unui alt factor critic: nivelul scăzut al gheții marine arctice. Observațiile arată că anii cu o extindere redusă a gheții sunt corelați cu un vortex polar mai slab. Vortexul polar, o structură atmosferică ce menține aerul rece în zona Arctică, devine instabil atunci când diferențele de temperatură dintre poli și latitudinile medii se reduc.

Un vortex polar slăbit permite aerului rece să „scape” spre sud, crescând probabilitatea unor episoade de frig intens în Statele Unite, Canada și Europa. Aceste perturbații sunt adesea legate de fenomene precum încălzirea bruscă stratosferică, care poate duce la prăbușirea temporară a vortexului și la apariția unor blocaje atmosferice persistente.

Interacțiunea dintre un posibil Super El Niño și un nivel redus al gheții arctice creează un scenariu complex. Pe de o parte, El Niño tinde să modifice traiectoria curenților atmosferici și să redistribuie căldura la nivel global. Pe de altă parte, un vortex polar instabil poate amplifica variabilitatea climatică, favorizând alternanțe bruște între perioade calde și episoade de frig extrem.

Modelele climatice sugerează că primele efecte ale acestui nou ciclu ar putea deveni vizibile încă din vara anului 2026, când atmosfera începe să răspundă la încălzirea oceanică. Ulterior, impactul maxim este așteptat în sezonul rece 2026–2027, când interacțiunea dintre aceste sisteme ar putea influența traiectoria furtunilor și distribuția maselor de aer rece.

În Europa, aceste schimbări ar putea însemna ierni mai instabile, cu episoade alternante de temperaturi ridicate și valuri de frig, în funcție de modul în care jet stream-ul este deviat. În America de Nord, scenariile indică posibilitatea unor contraste puternice între regiuni, cu zone afectate de temperaturi moderate și altele expuse la intruziuni de aer arctic.

Specialiștii subliniază că, deși există un consens privind dezvoltarea unui El Niño în 2026, intensitatea exactă a fenomenului rămâne incertă. Previziunile de primăvară sunt cunoscute pentru volatilitatea lor, iar evoluția finală depinde de dinamica complexă dintre ocean și atmosferă.

Totuși, tendințele actuale indică un risc ridicat pentru un episod puternic, iar combinația cu nivelurile scăzute de gheață arctică ar putea amplifica efectele asupra vremii globale. În acest context, cercetătorii recomandă monitorizarea atentă a evoluțiilor și pregătirea pentru posibile perturbări climatice semnificative în anii următori.

The post Vortexul polar sub presiune: combinația dintre El Niño și topirea gheții arctice ridică semne de alarmă appeared first on La Cafea.

Raportul, care analizează date din 9.446 de orașe din 143 de țări și teritorii, arată că doar 14% dintre orașele lumii respectă limitele considerate sigure pentru particulele fine PM2.5, în scădere față de 17% în anul precedent. Aceste particule microscopice, provenite în principal din trafic, industrie și arderea combustibililor fosili, sunt considerate extrem de periculoase deoarece pot pătrunde în sânge și afecta organele interne.

În acest context, doar 13 state la nivel global se încadrează în standardele Organizației Mondiale a Sănătății privind calitatea aerului. Printre acestea se numără și trei țări europene – Estonia, Islanda și Andorra – care reușesc să mențină niveluri reduse de poluare, în ciuda tendinței generale de degradare a aerului pe continent.

Situația din Europa rămâne însă inegală. Deși unele state reușesc să respecte standardele, altele se confruntă cu creșteri semnificative ale poluării. În Elveția și Grecia, de exemplu, nivelurile de particule fine au crescut cu peste 30%, fenomen explicat prin influența incendiilor de vegetație din America de Nord și a prafului saharian transportat pe distanțe lungi. În același timp, Malta a înregistrat cea mai mare scădere a poluării, de aproape 24%, ca urmare a tranziției către surse de energie mai curate și a politicilor de reducere a emisiilor din trafic.

La nivel global, datele confirmă o tendință îngrijorătoare: aerul respirat de majoritatea populației nu respectă standardele minime de siguranță. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproape întreaga populație a planetei este expusă la niveluri periculoase de poluare, iar impactul asupra sănătății este major. Poluarea aerului este asociată cu boli respiratorii, cardiovasculare și oncologice și contribuie la milioane de decese premature anual.

Raportul IQAir indică și discrepanțe majore între regiuni. Cele mai poluate zone rămân în Asia de Sud și Africa, unde urbanizarea rapidă, utilizarea combustibililor solizi și lipsa reglementărilor stricte contribuie la niveluri ridicate de particule fine. În schimb, unele țări dezvoltate au reușit să reducă poluarea prin politici publice orientate spre energie verde, mobilitate electrică și limitarea emisiilor industriale.

Cu toate acestea, progresele sunt fragile și pot fi rapid anulate de factori externi, precum incendiile de vegetație sau fenomenele meteorologice extreme, care transportă poluanți pe distanțe mari. Creșterea temperaturilor globale și schimbările climatice amplifică aceste riscuri, creând un cerc vicios între poluare și încălzirea globală.

Specialiștii atrag atenția că reducerea poluării aerului necesită măsuri structurale, nu doar intervenții punctuale. Printre soluțiile propuse se numără accelerarea tranziției energetice, reducerea dependenței de combustibili fosili, extinderea transportului public și adoptarea unor standarde mai stricte privind emisiile industriale și auto.

Concluzia raportului este clară: în ciuda progreselor punctuale în unele regiuni, calitatea aerului la nivel global continuă să se deterioreze, iar numărul țărilor care oferă condiții sigure de respirație rămâne extrem de redus. În lipsa unor politici coordonate și a unor investiții majore în tehnologii curate, aerul poluat va continua să reprezinte o amenințare majoră pentru sănătatea populației globale.

The post Calitatea aerului se degradează la nivel mondial (raport IQAir 2026) appeared first on La Cafea.

Datele recente arată că faza rece La Niña, care a influențat circulația atmosferică în ultimii ani, se dizolvă rapid în Pacificul tropical. Un episod puternic de vânturi vestice a început să împingă mase mari de apă caldă spre estul oceanului, reducând anomaliile reci și semnalând începutul unei tranziții climatice majore. Această schimbare este considerată de meteorologi un indicator clasic al apariției unui nou episod El Niño.

El Niño este un fenomen climatic caracterizat prin încălzirea anormală a apelor de suprafață din Pacificul ecuatorial. Deși are loc într-o regiune limitată a oceanului, efectele sale se propagă în întreg sistemul climatic global, influențând temperaturile, precipitațiile și frecvența fenomenelor meteo extreme pe mai multe continente.

Mai multe modele climatice indică faptul că probabilitatea apariției unui episod El Niño în a doua parte a anului 2026 crește constant. Unele estimări sugerează o șansă de aproximativ 59% pentru dezvoltarea fenomenului până la sfârșitul verii sau începutul toamnei, iar scenariile cele mai optimiste indică chiar posibilitatea unui eveniment foarte puternic, comparabil cu episoadele istorice din 1982–1983 sau 1997–1998.

Dacă se va confirma un astfel de scenariu, impactul asupra climei globale ar putea fi semnificativ. Specialiștii avertizează că un El Niño puternic amplifică de obicei temperaturile globale, crește probabilitatea valurilor de căldură și intensifică anumite tipuri de furtuni. De asemenea, poate provoca contraste puternice între regiuni, cu precipitații excesive în unele zone și secetă severă în altele.

Pentru Europa, efectele directe ale fenomenului sunt mai greu de anticipat decât în zonele tropicale sau în America de Nord, însă modelele climatice sugerează că schimbarea circulației atmosferice ar putea aduce episoade meteo neobișnuite. Prognozele pe termen lung indică tendința apariției unor zone de presiune scăzută peste continent, ceea ce ar putea favoriza perioade mai instabile, cu precipitații și variații mari de temperatură.

În același timp, anul 2026 este deja considerat de specialiști unul dintre cei mai călduroși ani din istoria măsurătorilor. Potrivit estimărilor climatologilor, temperatura medie globală ar putea ajunge la aproximativ 1,46°C peste nivelul perioadei preindustriale, continuând seria anilor extrem de calzi înregistrați în ultimul deceniu.

În cazul în care El Niño se dezvoltă rapid și devine foarte puternic, efectele maxime asupra temperaturilor globale ar putea fi resimțite în 2027, an despre care unii cercetători spun că ar putea deveni cel mai cald din istoria observațiilor meteorologice.

Totuși, meteorologii avertizează că prognozele realizate la începutul primăverii sunt afectate de așa-numita „barieră de predictibilitate de primăvară”, o perioadă în care modelele climatice au dificultăți în a estima cu precizie evoluția fenomenului ENSO. Din acest motiv, următoarele luni vor fi esențiale pentru confirmarea intensității și momentului apariției El Niño.

Comunitatea științifică urmărește cu atenție evoluția Pacificului tropical, deoarece trecerea rapidă de la La Niña la El Niño ar putea marca începutul unei noi perioade de instabilitate climatică la nivel global. Dacă tendințele actuale se confirmă, 2026 și 2027 ar putea aduce unele dintre cele mai intense episoade de vreme extremă din ultimii ani, cu efecte resimțite inclusiv în Europa.

(Sursa – https://www.severe-weather.eu/long-range-2/super-el-nino-2026-forecast-la-nina-collapse-global-weather-shift-united-states-canada-europe-fa/

The post Avertisment al climatologilor: 2026 ar aduce fenomene meteo extreme și temperaturi record appeared first on La Cafea.

Analiza, realizată cu ajutorul datelor satelitare (inclusiv instrumentele GEDI ale NASA şi radare ALOS), îmbinate cu algoritmi de învăţare automată şi mii de măsurători de teren, oferă cea mai detaliată hartă continentală până acum a variației biomasei vegetale de la suprafaţă.

Cifrele sunt îngrijorătoare: în perioada 2010–2017, continentele africane au pierdut anual circa 106 miliarde kilograme de biomasă forestieră — echivalentul masei a circa 106 milioane de autoturisme. Pierderile cele mai grave au fost înregistrate în pădurile tropicale cu frunză lată umedă, în special din zona Republica Democrată Congo, din insula Madagascar și din regiuni din Africa de Vest.

Potrivit autorilor, deși în perioada 2007–2010 pădurile africane aveau un bilanţ pozitiv de stocare de carbon, defrișările masive și degradarea structurală după 2010 au schimbat complet balanța: continentul african a încetat să mai fie un “carbon sink” și a devenit un “carbon source” net.

Cauzele acestei transformări sunt, în majoritate, antropice: extinderea agriculturii, proiectele de infrastructură, exploatarea minieră intensificată, tăierile ilegale și degradarea ecosistemelor forestiere. În plus, chiar dacă unele regiuni — precum savanele — au înregistrat creșteri de vegetație sub formă de tufișuri sau arbori rari, aceste câștiguri au fost insignifiante comparativ cu pierderile suferite în zonele forestiere dense.

Studiul avertizează că această schimbare trebuie contestată urgent, dacă lumea vrea să păstreze ecosistemele forestiere tropicale ca “tampon” natural împotriva schimbărilor climatice. De aceea, autorii cer măsuri ferme de conservare a pădurilor şi mobilizarea rapidă a fondurilor pentru protejarea lor.

Ca răspuns, a fost menționată ca posibilă soluție inițiativa Tropical Forests Forever Facility (TFFF), lansată de Brazilia, cu scopul de a mobiliza peste 100 de miliarde de dolari pentru a recompensa ţările care păstrează pădurile neatinse. Până în prezent, investițiile sunt modeste: doar circa 6,5 miliarde de dolari au fost angajate.

Cercetătorii subliniază că, fără un impuls major pentru extinderea finanţării şi aplicarea de politici stricte de protecţie a pădurilor — inclusiv lupta împotriva tăierilor ilegale, reglementarea exploatărilor agricole și miniere, precum și programe de restaurare pe scară largă, cum este AFR100 (care vizează refacerea a 100 de milioane de hectare de terenuri africane până în 2030) — pierderile continuate vor face ca pădurile tropicale să nu mai joace rolul de “scut” climatic.

Concluzia este alarmantă: transformarea pădurilor africane din absorbante pasive de CO₂ în emiţătoare nete reprezintă o lovitură serioasă pentru eforturile globale de combatere a crizei climatice, punând sub semnul întrebării capacitatea naturii de a acţiona ca tampon față de emisiile umane. Fără intervenţii masive, pierderea acestui tampon riscă să accelereze schimbările climatice la scară planetară.

The post Cercetătorii trag un semnal de alarmă: pădurile din Africa emit mai mult carbon decât absorb appeared first on La Cafea.

Declinul încrederii este generalizat: țări precum Malta, Austria, Italia sau Grecia au înregistrat cele mai mari scăderi de optimism. Cu toate acestea, tinerii rămân mai încrezători decât generațiile mai în vârstă – aceștia sunt mai deschiși la ideea unui viitor european, în timp ce adulții mai în vârstă compară răspunsurile slabe ale liderilor europeni cu momente mai puternice din trecut. Profesorul Alberto Alemanno de la HEC Paris avertizează că acest declin ar putea indica un „vid de conducere la nivel european”: în locul unei poziții autonome, UE pare să se acomodeze, mai ales în fața presiunilor americane în domenii precum comerțul și suveranitatea regulatoare.

În sondaj, europenii au identificat și, în paralel, care cred că sunt cele mai stringente provocări ale UE: pe lângă războiul din Ucraina (aproximativ 47% dintre respondenți), migranța neregulată apare la 38%, iar costul vieții și schimbările climatice sunt semnalate fiecare de câte 29%.

Pe tema războiului, ambele poziții instituționale și publice sunt clare: liderii UE susțin că orice plan de pace trebuie să respecte trei principii-cheie. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a subliniat că granițele nu pot fi schimbate prin forță; că Ucraina nu trebuie pusă într-o poziție vulnerabilă; și că rolul UE trebuie să fie central în orice negocieri. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a reiterat nevoia ca europenii să aibă un loc real la masa discuțiilor despre pace, iar un plan de pace eficient trebuie să fie susținut de Ucraina și de Europa în mod echilibrat.

Pe de altă parte, sondajul scoate la iveală și credința puternică în capacitatea UE de a acționa: 81% dintre europeni cer diversificarea relațiilor comerciale pentru a reduce dependența economică, iar 82% cer măsuri care să asigure echitatea socială între generații și grupuri sociale.

În termeni de puncte forte ale Uniunii, cetățenii o apreciază în primul rând pentru respectarea democrației, drepturilor omului și statului de drept (36%). În 16 state membre, acest lucru este considerat cel mai mare atu al UE. Alte state subliniază puterea economică, industrială și comercială a Uniunii, iar solidaritatea între țările UE rămâne un argument important — deși doar puțin peste un sfert dintre participanți o menționează ca pe un avantaj central.

Contextual, această percepție vine într-un moment în care Europa se confruntă cu multiple crize interconectate: presiuni geopolitice, întrebări legate de independență energetică și nevoia unei tranziții ecologice. De altfel, războiul din Ucraina este văzut și ca un impuls pentru schimbare verde: un sondaj al Băncii Europene de Investiții arată că 66% dintre europeni cred că criza energetică declanșată de invazie ar trebui să accelereze tranziția ecologică.

În plus, pe plan ecologic, războiul are consecințe grave: incendiile provocate de conflict, degradarea solului, contaminarea cu toxine și distrugerea infrastructurii ridică riscuri semnificative pentru mediu și sănătatea publică, mai ales în Ucraina, dar și mai larg.

Asadar, războiul rămâne prioritatea cea mai presantă pentru europeni, dar costul vieții și schimbările climatice întăresc presiunea asupra autorităților europene pentru acțiuni integrate. În ochii multora, UE trebuie să găsească un echilibru între securitate, solidaritate și sustenabilitate pentru a răspunde provocărilor complexe ale momentului.

Sursa: https://www.euronews.com/my-europe/2025/11/24/war-in-ukraine-cost-of-living-and-climate-which-challenges-feel-most-urgent-to-europeans-a

The post Sondaj Eurobarometru: securitatea, economia și mediul domină preocupările și temerile continentului appeared first on La Cafea.

Potrivit raportului WMO publicat pe 15 octombrie 2025, evoluția este rezultatul combinat al emisiilor persistente generate de activitățile umane, al incendiilor extinse din diverse regiuni ale lumii și al reducerii eficienței ecosistemelor naturale în absorbția carbonului. Specialiștii avertizează că această combinație amplifică efectul de seră și reduce capacitatea planetei de a se autoregla climatic.

„Observăm o tendință îngrijorătoare: sursele naturale de absorbție, precum pădurile și oceanele, devin tot mai puțin eficiente”, se arată în comunicatul organizației. Aproximativ jumătate din dioxidul de carbon emis în fiecare an este reținut de oceane și de ecosistemele terestre, dar creșterea temperaturilor reduce capacitatea acestora de a stoca gazul. Fenomenul este accentuat în anii dominați de El Niño, cum a fost și 2024, când vegetația afectată de secetă și valurile de căldură a generat emisii suplimentare.

Pe lângă dioxidul de carbon, WMO a raportat creșteri semnificative și pentru alte gaze cu efect de seră. Concentrația de metan a ajuns la 1.942 părți per miliard (ppb), iar cea de oxid de azot la 338 ppb, ambele reprezentând maxime istorice. Metanul contribuie cu circa 16% la forțarea radiativă totală – fenomenul care intensifică reținerea căldurii în atmosferă – și provine în principal din agricultură, creșterea animalelor și arderea biomasei. Oxidul de azot este emis în special prin utilizarea îngrășămintelor și din procese industriale.

WMO atrage atenția că persistenta creștere a acestor gaze accentuează efectele climatice extreme, precum valurile de căldură, secetele și incendiile de vegetație. Organizația avertizează că „fiecare fracțiune de grad de încălzire suplimentară amplifică riscurile asupra sănătății, securității alimentare și stabilității economice globale”.

În contextul acestor date, specialiștii consideră urgentă accelerarea politicilor de reducere a emisiilor și consolidarea sistemelor de monitorizare atmosferică. WMO insistă că doar prin reducerea drastică a utilizării combustibililor fosili și protejarea ecosistemelor naturale se mai poate limita creșterea temperaturii globale la nivelurile stabilite prin Acordul de la Paris.

Raportul subliniază totodată că efectele dioxidului de carbon asupra climei sunt de lungă durată, moleculele de CO₂ rămânând în atmosferă timp de secole. Chiar și dacă emisiile ar fi reduse drastic în prezent, concentrațiile ridicate existente vor continua să influențeze clima pentru generațiile viitoare.

Concluziile WMO vor fi discutate la Conferința ONU privind Schimbările Climatice (COP 30), programată la Belém, în Brazilia, unde liderii globali sunt așteptați să adopte măsuri suplimentare pentru reducerea emisiilor și protejarea ecosistemelor. Organizația avertizează că fereastra de timp pentru acțiune se îngustează rapid, iar „inacțiunea de azi va costa incomparabil mai mult mâine”.

The post Nivel record de dioxid de carbon în atmosferă: anul cu cea mai mare creștere din istorie (VIDEO) appeared first on La Cafea.

Raportul, elaborat de o coaliție de organizații de cercetare și societate civilă, relevă faptul că destrucția pădurilor include atât defrișări permanente (tăieri, conversii), cât și degradare forestieră — în 2024, aproximativ 8,8 milioane de hectare au fost afectate de degradare, fenomen care subminează integritatea ecosistemelor.

Cauzele acestui declin continuu sunt multiple, dar raportul accentuează trei linii principale: extinderea agriculturii (în special în zone tropicale), incendiile forestiere și finanțările inadecvate (publice și private), care rămân nesincronizate cu obiectivele globale pentru păduri.

Un alt studiu recent, publicat de organizația Global Witness, aruncă lumină asupra rolului sistemului financiar: între 2016 și 2024, băncile au obținut venituri de aproximativ 26 de miliarde de dolari din finanțarea companiilor implicate în activități de defrișare, ceea ce reprezintă, în medie, 7 milioane de dolari pe zi.

Analiza Global Witness include credite, investiții și servicii de subscripție de obligațiuni acordate firmelor acuzate de implicare în defrișare. Datele arată implicarea marilor instituții financiare (în special din SUA, UE și Regatul Unit), printre care Vanguard, JPMorgan Chase, BlackRock, BNP Paribas și HSBC.

Sănătatea pădurilor, la „niveluri dezastruoase”

Autorii raportului Forest Declaration avertizează că sănătatea mondială a pădurilor a coborât la niveluri pe care le califică drept „dezastuoase”, amenințând bunăstarea umanității. În zonele tropicale în special, degradarea continuă subminează capacitatea pădurilor de a fixa carbon, de a susține biodiversitatea și de a proteja comunitățile locale.

În ceea ce privește incendiile, acestea au jucat un rol major: din cele 8,1 milioane ha pierdute, aproximativ 6,7 milioane ha au fost afectate direct de focuri, în special în regiunile Amazonului și alte zone tropicale. Emisiile rezultate din aceste incendii au fost estimate la cel puțin 3,1 miliarde de tone de CO₂, contribuind substanțial la schimbările climatice.

Raportul insistă asupra faptului că degradarea agricolă (expansiunea terenurilor agricole, monoculturile, subvențiile care favorizează exploatarea terenurilor) contribuie major la presiunea asupra pădurilor — iar finanțările publice și private nu sunt aliniate cu nevoile reale de protecție forestieră.

Băncile: între oportunism financiar și responsabilitate ambientală

Raportul Global Witness adaugă un strat important de responsabilizare a sectorului financiar: el evidențiază că băncile nu sunt doar spectatoare, ci jucători activi în mecanismele care alimentează defrișările.

Estimarea de 26 de miliarde de dolari reprezintă doar veniturile aferente activităților legate de companii cu risc forestier; dacă includem toate serviciile financiare oferite acestor companii, sumele cresc semnificativ. Printre sectoarele cele mai profitoare figurează hârtia și celuloza (48 % din venituri), uleiul de palmier (41 %), soia (4 %), creșterea bovinelor (3 %), cauciuc (3 %) și lemn (1 %) în cadrul analizei Global Witness.

De exemplu, banca spaniolă Santander a fost acuzată că a finanțat indirect defrișările din regiunea Gran Chaco prin co-aranjarea unor credite de peste 1,3 miliarde USD pentru compania agroindustrială Cresud, care a defrișat terenuri în Argentina. Alte instituții financiare, conform Global Witness, au continuat să furnizeze capital companiilor cu risc defrișator, în ciuda politicilor interne de „dezechilibrare” sau „neutralitate climatică”.

Criticii atrag atenția că angajamentele voluntare asumate de bănci nu sunt suficiente — schimbarea reală necesită reglementări ferme care să interzică finanțarea companiilor implicate în defrișare și să asigure transparență și responsabilizare în lanțurile financiare.

Concluzii

Datele recente indică o criză sistemică în starea pădurilor la nivel global: pierderile și degradarea continuă într-un ritm alarmant, iar angajamentele internaționale se dovedesc, până acum, inadecvate. Raportul Forest Declaration și cel al Global Witness converg asupra unui mesaj clar: pentru a stopa trendul, nu este suficientă voința politică — e nevoie și de reforme profunde în finanțare, reglementare și responsabilitate corporativă.

The post Raport global: 8,1 milioane de hectare de pădure pierdute în 2024. Băncile, printre principalii beneficiari ai defrișărilor appeared first on La Cafea.

La începutul acestui an, A23a acoperea o suprafață de peste două ori mai mare decât Londra și cântărea aproape un trilion de tone. În prezent, aisbergul s-a redus dramatic, iar cea mai mare parte a sa măsoară aproximativ 1.770 de kilometri pătrați, cu o lățime maximă de 60 de kilometri. Procesul de fragmentare s-a accelerat vizibil în ultimele luni, bucăți de sute de kilometri pătrați desprinzându-se una după alta și lăsând în urmă fragmente mai mici, dar încă suficient de mari pentru a reprezenta un pericol pentru navigație.

Oceanografii au avertizat că deznodământul era inevitabil. Andrew Meijers, cercetător la British Antarctic Survey, a explicat că aisbergul este „practic putrezit pe dedesubt”, deoarece apa mării este prea caldă pentru a-i menține structura. În opinia sa, ceea ce rămâne din A23a nu va mai rezista decât câteva săptămâni, până când blocul de gheață nu va mai putea fi identificat în forma actuală. Chiar și așa, specialiștii subliniază că puține aisberguri ajung să supraviețuiască atât de mult timp, ceea ce face din povestea lui A23a un episod remarcabil în istoria recentă a Antarcticii.

De-a lungul traseului său, aisbergul a ajuns aproape de insula South Georgia, unde a stârnit îngrijorări cu privire la accesul pinguinilor și leilor de mare la zonele de hrănire. Deși nu a blocat definitiv ecosistemele locale, fragmentele sale au influențat temporar rutele de migrație ale faunei. În același timp, mișcările sale rapide, de până la 20 de kilometri pe zi, au atras atenția navelor comerciale, care au fost avertizate asupra pericolului de coliziune.

Fenomenul de desprindere și topire a aisbergurilor face parte din ciclul natural al platformelor de gheață antarctice, însă ritmul accelerat din ultimii ani ridică semne de întrebare cu privire la impactul schimbărilor climatice. Deși aisbergurile care plutesc nu contribuie direct la creșterea nivelului mării, ele pot destabiliza ghețarii de pe continent, favorizând pierderea de masă glaciară și amplificând efectele încălzirii globale. Cazul A23a devine astfel un simbol al fragilității Antarcticii și al presiunilor tot mai mari exercitate de un climat aflat în schimbare.

The post Cel mai mare aisberg din lume s-a rupt după aproape 40 de ani appeared first on La Cafea.

Conform datelor publicate pe 5 august 2025, pierderile de corali sunt devastatoare: regiunea de nord (între Cape York și Cooktown) a suferit o scădere de 25 %, regiunea centrală (între Cooktown și Proserpine) de 13 %, iar cea de sud (între Proserpine și Gladstone) chiar de 30 %. Unele zone au pierdut până la 70 % din coralii duri—cel mai abrupt declin înregistrat din 1986.

Dr. Mike Emslie, conducătorul programului de monitorizare pe termen lung AIMS, avertizează că aceste fluctuații bruște – între maxime record și prăbușiri rapide -semnalează un ecosistem profund instabil. Studiile din ultimii 15 ani relevă o „volatilitate crescută” în acoperirea coralilor, sugerând că distanțele dintre episoadele perturbatoare sunt prea mici pentru o refacere naturală.

Aceste pierderi alarmante vin după un eveniment masiv de albire, promovat de temperaturi marine extreme, pe fondul unei încălziri globale accentuate. Fenomenul nu a afectat doar reciful australian; peste 80 % dintre reefurile lumii s-au confruntat cu stres termic suficient pentru albire; cel puțin 82 de țări au raportat efecte severe.

Specialiștii trag un semnal de alarmă: Marea Barieră de Corali se află într-un punct critic, apropiindu-se de o stare ireversibilă. Ecosistemul riscă să piardă capacitatea de regenerare dacă distanța între episoadele de stres continuă să scadă. Salvarea sa depinde de reducerea urgentă a emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și de gestionarea imediată a amenințărilor locale, precum impactul ciclonilor, fragmentarea habitatelor, egalizarea calității apei și controlul prădătorilor, precum steaua-coronă-de-spini.

Răspunsul guvernului australian este atașat valorii patrimoniului natural și viitorului turismului regional. Totuși, dincolo de bani sau strategii politice, natura impune un ultim avertisment: dacă nu acționăm decisiv și imediat pentru a limita încălzirea globală și presiunile locale, Marea Barieră de Corali ar putea deveni istorie.

The post Marea Barieră de Corali din Australia atinge un punct critic după un declin fără precedent appeared first on La Cafea.