Violența în școli revine în atenția publică după două incidente grave petrecute în România în aceeași săptămână. Atacurile din Bistrița și Pitești, în care au fost implicați elevi și un cadru didactic, ridică întrebări importante despre prevenirea agresiunilor, gestionarea conflictelor dintre adolescenți și capacitatea instituțiilor de învățământ de a asigura un mediu sigur pentru copii.
Cel mai recent incident a avut loc joi, 22 octombrie 2026, la Colegiul Tehnic „Armand Călinescu” din Pitești. Potrivit informațiilor transmise de Inspectoratul de Poliție Județean Argeș, un elev în vârstă de 15 ani ar fi intrat în unitatea de învățământ având asupra sa un obiect tăietor-înțepător și ar fi rănit un coleg, agresând fizic un altul.
Unul dintre adolescenți a suferit o rană la nivelul antebrațului și a fost transportat la spital pentru îngrijiri medicale. Cel de-al doilea a prezentat excoriații și a primit asistență medicală. Polițiștii au intervenit, iar minorul suspectat de agresiune a fost preluat pentru cercetări.
Potrivit relatărilor din presa națională, între elevi ar fi existat conflicte anterioare. Împrejurările exacte ale incidentului urmează să fie stabilite de autorități.
Un alt incident grav, cu câteva zile înainte, în Bistrița
Cazul din Pitești a venit la numai câteva zile după un alt atac violent petrecut luni, 19 octombrie, într-o unitate de învățământ din Bistrița. În acel incident, un elev de 13 ani ar fi atacat cu un cuțit o profesoară și ar fi rănit un coleg în vârstă de 12 ani.
Succesiunea celor două evenimente a amplificat preocupările privind siguranța elevilor și a profesorilor în școli. Deși fiecare caz trebuie analizat separat, incidentele arată cât de importantă este identificarea timpurie a conflictelor și intervenția înainte ca acestea să se transforme în agresiuni grave.
De la glume și conflicte la violență fizică
Conflictele dintre elevi pot porni de la tachinări repetate, umilire, excludere din grup, rivalități sau tensiuni acumulate. Nu orice dispută între adolescenți se transformă în violență, însă situațiile în care un copil este hărțuit constant nu ar trebui ignorate sau tratate drept simple glume.
Bullyingul poate avea consecințe asupra stării emoționale, a rezultatelor școlare și a relațiilor sociale ale copiilor. În anumite situații, victimele ajung să evite școala, să se izoleze sau să nu mai aibă încredere în adulții cărora ar trebui să le ceară ajutorul.
În același timp, comportamentul agresiv trebuie abordat fără etichetări pripite și fără a presupune că există o singură cauză. Conflictele familiale, presiunea grupului, dificultățile emoționale și expunerea la comportamente violente pot fi factori relevanți, dar nu explică automat fiecare incident. Evaluarea fiecărui caz trebuie făcută de specialiști, pe baza faptelor.
Ce măsuri pot lua școlile pentru a preveni agresiunile
Prevenirea violenței nu se poate limita la intervenția poliției după producerea unui incident. Școlile au nevoie de proceduri clare, de personal pregătit și de mecanisme prin care elevii să poată semnala problemele fără teama de represalii.
Printre măsurile importante se numără:
- identificarea și documentarea rapidă a amenințărilor, a hărțuirii repetate și a conflictelor care escaladează;
- accesul real la consiliere școlară și sprijin psihologic;
- informarea elevilor despre cum pot cere ajutor și cui se pot adresa;
- colaborarea dintre profesori, conducerea școlii, părinți, consilieri și autorități;
- aplicarea procedurilor de siguranță și intervenția imediată atunci când există un pericol;
- sprijinirea atât a victimelor, cât și a elevilor care manifestă comportamente agresive, fără a exclude măsurile disciplinare sau legale necesare.
Supravegherea spațiilor comune, precum holurile și zonele sanitare, trebuie organizată astfel încât să protejeze elevii și să respecte, în același timp, intimitatea acestora.
Ce obligații au școlile în cazurile de violență
Ministerul Educației și Cercetării are în vigoare o procedură privind managementul cazurilor de violență în mediul școlar, aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 6.235/2023. Aceasta reglementează gestionarea violenței fizice, verbale, psihologice, a bullyingului și a altor situații care pot pune în pericol siguranța copiilor sau a personalului școlii.
Cazurile pot fi raportate de elevi, părinți sau cadre didactice, verbal ori în scris, inclusiv prin mecanisme confidențiale puse la dispoziție de unitatea de învățământ. Personalul școlii trebuie să intervină pentru reducerea riscului, iar atunci când există suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni, conducerea are obligația de a sesiza poliția. În situațiile grave de violență asupra minorilor se aplică și procedurile de sesizare a serviciilor de protecție a copilului.
În caz de pericol imediat, trebuie apelat numărul unic de urgență 112. Pentru situații de abuz sau violență asupra copiilor poate fi apelat și numărul 119, destinat sesizării unor astfel de cazuri.
Rolul părinților: semnele care nu trebuie ignorate
Părinții pot contribui la prevenirea violenței prin discuții regulate cu copiii despre relațiile cu colegii, conflicte și experiențele din mediul școlar. Schimbările bruște de comportament, refuzul persistent de a merge la școală, izolarea, teama față de anumite persoane sau apariția unor amenințări trebuie tratate cu seriozitate.
La fel de important este ca adulții să evite minimalizarea agresiunilor prin explicații precum „sunt doar copii” sau „așa se întâmplă între colegi”. Un copil care relatează că este amenințat sau umilit trebuie ascultat, protejat și ajutat să ajungă la un adult responsabil din școală.
Prevenirea violenței presupune și educarea copiilor pentru gestionarea furiei, rezolvarea pașnică a conflictelor și solicitarea ajutorului înainte ca o situație să devină periculoasă.
Siguranța elevilor trebuie să fie o prioritate
Incidentele din Bistrița și Pitești arată că siguranța în școli nu poate fi considerată garantată doar pentru că elevii se află într-o instituție de învățământ. Sunt necesare intervenții rapide, responsabilitate instituțională și o colaborare reală între școală, familie și autorități.
Un mediu educațional sigur nu înseamnă doar absența armelor sau a agresiunilor fizice. Înseamnă și un climat în care elevii pot semnala hărțuirea, pot cere ajutor și pot avea încredere că problemele lor vor fi tratate cu seriozitate.
Întrebarea esențială nu este doar cum sunt sancționați cei responsabili după un atac, ci și cum pot fi recunoscute și gestionate din timp situațiile care riscă să ducă la asemenea consecințe.
