15.5 C
București
vineri, noiembrie 20, 2026
Acasă STIRI EDUCATIE Debate-ul nu înseamnă să ai ultimul cuvânt. Înseamnă să știi ce faci...

Debate-ul nu înseamnă să ai ultimul cuvânt. Înseamnă să știi ce faci cu argumentele celuilalt

Într-o conversație în care fiecare vrea să aibă dreptate, cine mai are răbdare să asculte? Pentru adolescenții care participă la Campusul ICARTE, debate-ul devine un exercițiu de gândire, nu doar de exprimare: să construiești un argument, să-l susții cu dovezi, să înțelegi poziția opusă și să accepți că uneori celălalt poate avea dreptate.

A avea o opinie este ușor. O întâlnim în fiecare zi, în conversațiile cu prietenii, în comentariile de pe rețelele sociale, în discuțiile despre școală sau despre lucrurile care se întâmplă în jurul nostru. Mai dificil este să explici de ce crezi ceea ce spui, să identifici informațiile care îți susțin punctul de vedere și să răspunzi unei obiecții fără să transformi dezacordul într-un conflict personal.

Aceasta este una dintre mizele componentei de debate din Campusul ICARTE – laborator de gândire critică pentru adolescenți. Pentru cei 30 de elevi selectați din cei 150 de participanți la proiect, pregătirea intensivă în formatul World Schools înseamnă mai mult decât învățarea unor reguli de competiție. Este un antrenament pentru felul în care își formează opiniile și intră în dialog cu ceilalți.

Ion Constantin Șolga, managerul proiectului, descrie nevoia din spatele acestui exercițiu pornind de la o observație despre conversațiile publice: „trăim într-o societate în care toată lumea vrea să aibă ultimul cuvânt, dar tot mai puțini oameni au răbdare să asculte primul argument al celuilalt”.

Debate-ul propune o altă disciplină a conversației. Nu este suficient să vorbești mult sau să formulezi o replică rapidă. Trebuie să urmărești firul raționamentului, să identifici punctele vulnerabile ale unei afirmații, să aduci dovezi și să răspunzi la ceea ce spune interlocutorul, nu la ceea ce presupui că ar fi vrut să spună.

Să aperi o idee fără să ataci omul

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate învăța un adolescent într-o dezbatere este diferența dintre contestarea unei idei și respingerea persoanei care o susține.

Daniela-Roxana Brănișteanu, președinta Asociației ICARTE, consideră că această distincție are o miză care depășește sala de curs: „debate-ul are și o dimensiune umană importantă: te învață să faci diferența dintre a combate o idee și a respinge un om”.

Într-o dezbatere, interlocutorul nu trebuie să devină un adversar personal. O poziție poate fi analizată, pusă sub semnul întrebării sau contrazisă fără ca persoana care o susține să fie desconsiderată. Pentru adolescenți, deprinderea aceasta poate schimba felul în care gestionează dezacordurile: în loc să răspundă defensiv, pot învăța să ceară explicații, să compare argumente și să formuleze obiecții.

Este și o formă de respect. Nu presupune să fii de acord cu celălalt, ci să-i acorzi suficientă atenție încât să-i înțelegi argumentul înainte de a-l contesta.

Exercițiul dificil: să susții o poziție care nu este a ta

În pregătirea pentru debate există și un exercițiu care îi scoate pe participanți din zona propriilor convingeri: susținerea unei poziții cu care nu sunt neapărat de acord.

Ion Constantin Șolga îl consideră deosebit de valoros tocmai pentru că îi obligă pe adolescenți să înțeleagă logica unei perspective diferite. Nu mai este suficient să repete ceea ce cred deja. Trebuie să cerceteze argumentele unei poziții, să-i identifice punctele de susținere și să înțeleagă de ce altcineva ar putea ajunge la o concluzie diferită.

Daniela-Roxana Brănișteanu vorbește, la rândul ei, despre trecerea de la opiniile preluate la cele construite prin reflecție. „Se întâmplă un lucru important și anume că adolescentul trece de la a consuma opiniile altora la a-și construi propriile opinii”, spune aceasta.

A susține o poziție diferită de cea personală nu înseamnă să renunți la propriile valori. Înseamnă să exersezi capacitatea de a privi o problemă din mai multe unghiuri, să recunoști complexitatea ei și să nu confunzi convingerea personală cu singura interpretare posibilă.

Argumentele au nevoie de dovezi

Debate-ul nu este un concurs de replici inspirate. Un discurs convingător trebuie să aibă o structură, să pornească de la afirmații clare și să le susțină cu dovezi relevante. Participanții învață să construiască argumente, să anticipeze obiecțiile și să răspundă contraargumentelor.

Aici se întâlnesc cele două componente centrale ale proiectului: educația media și debate-ul. Dacă educația media îi ajută pe adolescenți să verifice informațiile și să distingă faptele de opinii, dezbaterea îi provoacă să folosească aceste informații într-un raționament coerent. O afirmație nu devine adevărată doar pentru că este rostită cu siguranță, iar o opinie nu devine argument doar pentru că este repetată cu insistență.

În interviul despre proiect, Brănișteanu atrage atenția că „popularitatea unei opinii nu reprezintă o dovadă”. Într-un context în care adolescenții întâlnesc zilnic concluzii gata formulate, debate-ul le oferă ocazia să întrebe: ce susține această afirmație, ce informații lipsesc și cât de solidă este explicația?

Să poți spune „m-am înșelat”

Poate cea mai importantă lecție a dezbaterii nu este cum să câștigi, ci cum să accepți că argumentele te pot schimba.

„Nu-mi doresc să formăm adolescenți care câștigă orice dispută. Mi-aș dori să formăm adolescenți care știu să poarte o discuție și care au suficientă încredere în ei încât să poată spune, atunci când argumentele o cer: «Cred că m-am înșelat»”, spune Ion Constantin Șolga.

Această disponibilitate de a-ți revizui opinia nu este un semn de slăbiciune. Dimpotrivă, presupune să poți separa atașamentul față de o idee de evaluarea argumentelor care o susțin. Înseamnă să nu tratezi fiecare conversație ca pe o competiție în care trebuie să ieși învingător, ci ca pe o ocazie de a înțelege mai bine o problemă.

În acest sens, debate-ul este și un exercițiu de maturitate intelectuală: îi învață pe tineri să nu se teamă de întrebări, de nuanțe sau de posibilitatea de a greși.

De la pregătire la comunități de dezbatere

În Campusul ICARTE, 30 de elevi din cele cinci licee participante urmează pregătirea intensivă pentru debate, în formatul World Schools, alături de Radu Țigănaș și Ioana Covei, folosind metodologia ARDOR Muntenia. Fiecare liceu are câte șase elevi în această etapă, iar competițiile locale îi pun în situația de a aplica ceea ce au exersat în cadrul pregătirii.

În urma competițiilor, câte trei elevi din fiecare liceu vor ajunge la Campusul cultural din București, unde vor continua experiența prin întâlniri și activități dedicate gândirii critice, exprimării publice și dialogului.

Proiectul urmărește însă ca debate-ul să nu rămână o experiență rezervată celor care participă la competiții. Cei cinci profesori coordonatori sunt mentorizați pentru a putea susține activitatea cluburilor permanente de debate care vor fi lansate în liceele participante.

Pentru Roxana Brănișteanu, continuitatea în comunitate este esențială. Își dorește ca aceste cluburi să devină locuri în care adolescenții discută despre teme alese chiar de ei, despre cărți, probleme ale comunității sau informațiile pe care le întâlnesc în mediul online. Nu doar spații în care se pregătesc viitori câștigători de concursuri, ci locuri în care tinerii învață să se respecte chiar și atunci când nu sunt de acord.

În cele din urmă, poate acesta este unul dintre cele mai utile lucruri pe care le poate lăsa o experiență de debate: deprinderea de a nu confunda volumul vocii cu forța argumentului, dezacordul cu ostilitatea și victoria într-o dispută cu înțelegerea unei probleme.

Pentru că o conversație reușită nu se încheie neapărat atunci când cineva are ultimul cuvânt. Uneori, începe abia când fiecare a avut răbdarea să-l asculte pe celălalt.

Campusul ICARTE – laborator de gândire critică pentru adolescenți este un proiect cultural organizat de Asociația ICARTE, desfășurat în perioada 1 septembrie – 19 decembrie 2026, cu cofinanțarea Administrației Fondului Cultural Național.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.