Pădurile tropicale, considerate de decenii unul dintre cei mai importanți aliați ai planetei în lupta împotriva schimbărilor climatice, își pot pierde temporar capacitatea de a absorbi dioxidul de carbon în perioadele de El Niño. Potrivit unor cercetări recente, în timpul episoadelor climatice extreme, aceste ecosisteme ajung chiar să emită mai mult carbon decât reușesc să stocheze, iar oamenii de știință avertizează că anul 2026 ar putea reprezenta unul dintre cele mai severe episoade observate până acum.
Concluziile se bazează pe o analiză amplă realizată de peste 100 de cercetători și readuc în prim-plan vulnerabilitatea pădurilor tropicale din America de Sud în fața temperaturilor ridicate și a secetei asociate fenomenului El Niño. Deși aceste ecosisteme continuă să reprezinte unele dintre cele mai mari rezervoare naturale de carbon de pe Pământ, eficiența lor depinde de condițiile climatice.
Cum influențează El Niño funcționarea pădurilor tropicale
În mod normal, arborii absorb dioxid de carbon prin fotosinteză și îl stochează în trunchiuri, rădăcini și sol, reducând astfel concentrația gazelor cu efect de seră din atmosferă. Procesul funcționează însă doar în condiții favorabile de temperatură și umiditate.
În timpul fenomenului El Niño, temperaturile cresc semnificativ, iar precipitațiile se reduc în numeroase regiuni tropicale. Pentru a limita pierderea apei, arborii își închid stomatele – porii microscopici ai frunzelor prin care absorb dioxidul de carbon. În lipsa acestui schimb de gaze, fotosinteza încetinește sau chiar se oprește, iar dezvoltarea arborilor este afectată.
În același timp, seceta prelungită și stresul termic determină creșterea mortalității arborilor, iar descompunerea vegetației și incendiile forestiere eliberează cantități importante de carbon în atmosferă.
Lecțiile episodului El Niño din 2015–2016
Cercetătorii au analizat efectele puternicului episod El Niño din perioada 2015–2016 și au constatat că anumite păduri tropicale din America de Sud au încetat practic să mai funcționeze ca „puțuri de carbon”. În acea perioadă, temperaturile terestre au fost cu peste un grad Celsius mai ridicate decât media obișnuită, iar capacitatea ecosistemelor de a absorbi CO₂ a scăzut dramatic.
Datele arată că mortalitatea anuală a arborilor a crescut de la aproximativ 1,8% la 3%, iar exemplarele de dimensiuni mari și medii – cele care stochează cele mai mari cantități de carbon – au fost cele mai afectate.
Acest lucru este deosebit de îngrijorător deoarece arborii maturi reprezintă principala rezervă de carbon a pădurilor tropicale. Pierderea lor reduce capacitatea ecosistemelor de a limita încălzirea globală pentru perioade îndelungate.
Temperaturile record amplifică riscurile
Noi cercetări publicate în această lună indică faptul că aproximativ 57 de milioane de hectare de păduri tropicale au depășit deja pragurile termice la care fotosinteza începe să fie afectată. Oamenii de știință avertizează că încălzirea globală reduce tot mai mult intervalul climatic optim pentru dezvoltarea acestor ecosisteme, ceea ce poate conduce la diminuarea permanentă a rolului lor în ciclul global al carbonului.
Pe lângă reducerea absorbției de CO₂, temperaturile extreme cresc vulnerabilitatea pădurilor la incendii, favorizează răspândirea dăunătorilor și afectează biodiversitatea, multe specii fiind adaptate unor condiții climatice relativ stabile.
Un cerc vicios al schimbărilor climatice
Specialiștii subliniază că fenomenul poate declanșa un mecanism de amplificare a încălzirii globale. Pe măsură ce pădurile absorb mai puțin carbon, concentrația de CO₂ din atmosferă continuă să crească, ceea ce favorizează încălzirea suplimentară a climei și intensificarea fenomenelor extreme.
În plus, studiile arată că episoadele foarte puternice de El Niño au devenit mai frecvente în ultimele decenii, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea pădurilor tropicale de a-și păstra rolul de regulator climatic pe termen lung.
Deși unele specii de arbori ar putea dezvolta mecanisme de adaptare la temperaturi mai ridicate, comunitatea științifică avertizează că ritmul actual al schimbărilor climatice este mult mai rapid decât capacitatea naturală de adaptare a acestor ecosisteme. Dacă tendința continuă, pădurile tropicale riscă să își piardă una dintre cele mai importante funcții ecologice – aceea de a limita acumularea gazelor cu efect de seră în atmosferă – cu consecințe asupra climatului global, biodiversității și echilibrului ecosistemelor.
