Liderii partidelor naționaliste din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au făcut un pas important în direcția unei eventuale reorganizări constituționale a Regatului Unit. La Cardiff, reprezentanții SNP, Plaid Cymru și Sinn Féin au semnat luni, 14 septembrie 2026, un memorandum prin care afirmă dreptul fiecărei națiuni de a-și decide singură viitorul politic și cer guvernului de la Westminster să se pregătească pentru schimbări constituționale.
Documentul nu reprezintă însă un acord oficial între cele trei guverne regionale. Intâlnirea și memorandumul au avut loc între liderii politici ai partidelor, chiar dacă unii dintre aceștia dețin și funcții de conducere în administrațiile regionale.
„Epoca Westminsterului se apropie de sfârșit”
John Swinney, liderul Partidului Național Scoțian (SNP), Michelle O’Neill, lideră Sinn Féin și prim-ministru al Irlandei de Nord, precum și Rhun ap Iorwerth, liderul Plaid Cymru din Țara Galilor, au susținut dreptul națiunilor lor la autodeterminare.
Memorandumul afirmă că niciun guvern de la Westminster nu ar trebui să poată „bloca democrația” sau să împiedice populațiile Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord să își decidă viitorul. Liderii susțin, de asemenea, că perioada în care Westminster a avut ultimul cuvânt asupra tuturor acestor chestiuni se apropie de final.
Declarația comună are o importanță politică mai mare decât o simplă colaborare între formațiuni naționaliste. Pentru prima dată, principalele partide pro-independență din cele trei teritorii transmit coordonat mesajul că relația cu Regatul Unit trebuie renegociată.
Totuși, obiectivele lor nu sunt identice. Scoția urmărește un nou referendum pentru independență, Sinn Féin susține perspectiva reunificării Irlandei, iar Plaid Cymru pledează pentru dreptul Țării Galilor de a decide când și în ce condiții să organizeze o asemenea consultare.
Scoția vrea un nou referendum după votul din 2014
Scoția este cea mai avansată dintre cele trei națiuni în privința unui referendum pentru independență. În 2014, alegătorii scoțieni au respins independența, însă diferența nu a fost suficient de mare pentru ca problema să dispară din dezbaterea politică.
La scrutinul din 18 septembrie 2014, 55,3% dintre alegători au votat împotriva independenței, în timp ce 44,7% s-au pronunțat pentru separarea de Regatul Unit. Participarea a fost de 84,6%.
De atunci, independența a rămas una dintre temele centrale ale politicii scoțiene. Potrivit unei analize actualizate în mai 2026 de Institute for Government, aproape jumătate dintre alegătorii scoțieni afirmă în mod constant că ar susține independența în cazul unui nou referendum.
John Swinney a cerut acum organizarea unui nou scrutin, însă această solicitare se lovește de poziția guvernului britanic, care nu este de acord cu organizarea unui nou referendum în condițiile propuse de SNP.
Irlanda de Nord: un posibil vot pentru reunificarea Irlandei
Situația Irlandei de Nord este diferită de cea a Scoției. Aici, dezbaterea nu privește în primul rând crearea unui stat independent, ci posibilitatea ca Irlanda de Nord să părăsească Regatul Unit și să se unească cu Republica Irlanda.
Sinn Féin susține această perspectivă și consideră că populația nord-irlandeză trebuie să poată decide asupra viitorului său constituțional. Michelle O’Neill a cerut, alături de John Swinney, organizarea unor referendumuri, consolidând astfel o cooperare politică fără precedent între principalele mișcări naționaliste din cele trei teritorii.
Problema este cu atât mai sensibilă cu cât statutul Irlandei de Nord este legat de Acordul din Vinerea Mare, care stabilește mecanismele prin care poate fi pusă în discuție reunificarea insulei.
Țara Galilor adoptă o poziție mai prudentă
În cazul Țării Galilor, mesajul este mai rezervat. Rhun ap Iorwerth susține dreptul galezilor de a decide asupra viitorului constituțional, însă nu a prezentat un calendar pentru organizarea unui referendum.
Plaid Cymru a cerut ca Țara Galilor să primească dreptul de a decide asupra momentului, întrebării și procesului pentru un eventual referendum. O astfel de schimbare ar necesita însă modificări ale cadrului legislativ britanic.
Prin urmare, cele trei partide sunt unite în principiul autodeterminării, dar au strategii și obiective diferite.
Presiune asupra Londrei și o posibilă schimbare constituțională
Memorandumul semnat la Cardiff nu produce automat niciun referendum și nu modifică statutul constituțional al celor trei teritorii. El reprezintă, în primul rând, un instrument politic prin care SNP, Plaid Cymru și Sinn Féin încearcă să exercite presiune asupra guvernului britanic.
Importanța momentului este însă evidentă: liderii celor trei formațiuni susțin simultan că populațiile lor trebuie să poată decide dacă mai doresc să rămână în actuala structură a Regatului Unit. Presa internațională descrie reuniunea de la Cardiff drept o coordonare rară între cele trei mișcări naționaliste.
Pentru Londra, problema este complicată de faptul că Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au deja parlamente și guverne proprii, însă Westminster păstrează competențe esențiale precum politica externă, apărarea și o parte importantă a politicii economice.
Astfel, disputa privind independența intră într-o nouă etapă. Nu există, deocamdată, un calendar comun pentru referendumuri și nici garanția că acestea vor avea loc. Însă alianța politică anunțată la Cardiff arată că problema viitorului Regatului Unit devine din nou una dintre temele majore ale politicii britanice.
Surse: https://www.bbc.com/news/articles/c62enegxyl9o, https://www.aljazeera.com/news/2026/9/14/leaders-of-scotland-wales-northern-ireland-unite-for-self-determination
