Una dintre cele mai spectaculoase nave din istoria navigației comerciale și-a încheiat definitiv cariera pe mare. SS United States, celebrul pachebot american care a deținut timp de decenii recordul de viteză pentru traversarea Atlanticului, a fost scufundat controlat pe 11 noiembrie 2026, în largul coastei Floridei, în Golful Mexic.
Nava, care măsoară aproximativ 302 metri în lungime și este cu circa 33 de metri mai lungă decât celebrul Titanic, va avea o nouă destinație: transformarea într-un recif artificial destinat dezvoltării vieții marine și atragerii turiștilor pasionați de scufundări.
Operațiunea face parte dintr-un proiect evaluat la aproximativ 13,5 milioane de dolari, derulat de autoritățile din comitatul Okaloosa, Florida. După aproape șase decenii de la retragerea din serviciul comercial și mai multe decenii petrecute la chei, SS United States a ajuns astfel la ultimul său loc de odihnă.
SS United States a fost construită în perioada 1950-1951, la șantierul naval Newport News Shipbuilding din Virginia, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte navale americane ale secolului XX.
Cu o lungime de aproximativ 302 metri (990 de picioare), nava depășea Titanic, care măsura aproximativ 269 de metri. Diferența era de aproximativ 33 de metri.
Proiectată de celebrul arhitect naval William Francis Gibbs, SS United States nu a fost concepută doar ca un mijloc de transport transatlantic. Nava trebuia să demonstreze capacitatea industriei americane de a construi un pachebot rapid, modern și performant, capabil să concureze cu cele mai bune nave europene.
Construcția sa a beneficiat de tehnologii avansate pentru acea perioadă. Coca era realizată în mare parte din aluminiu și oțel, iar sistemul de propulsie era proiectat pentru atingerea unor viteze impresionante.
Un detaliu mai puțin cunoscut este că proiectul navei avea și o componentă strategică. În eventualitatea unui conflict major, SS United States putea fi transformată într-un transportor rapid de trupe, capabil să transporte mii de militari.
Nava a intrat în serviciul comercial în 1952, iar călătoria inaugurală avea să o transforme într-o legendă a navigației.
Recordul transatlantic care rezistă din 1952
SS United States și-a câștigat faima internațională în timpul primei traversări a Atlanticului, în iulie 1952.
Nava a traversat oceanul de la New York la Bishop Rock, în apropierea coastelor britanice, în aproximativ trei zile, zece ore și 40 de minute, stabilind un nou record de viteză pentru traversarea Atlanticului de către un pachebot de pasageri.
Viteza medie a fost de aproximativ 35,6 noduri, echivalentul a peste 65 km/h.
Performanța a depășit recordul deținut anterior de RMS Queen Mary și i-a adus navei americane prestigiosul trofeu Blue Riband, acordat celei mai rapide traversări comerciale a Atlanticului.
Recordul stabilit de SS United States în 1952 nu a fost depășit până astăzi de un alt pachebot de pasageri.
În timpul carierei sale, nava a traversat Atlanticul de peste 800 de ori și a transportat numeroși pasageri celebri, inclusiv membri ai familiilor regale, actori, artiști și personalități politice.
Printre cei care au călătorit la bordul său s-au numărat Grace Kelly, Elizabeth Taylor, Marilyn Monroe, Walt Disney și președintele John F. Kennedy.
De ce a fost retrasă din serviciu?
În ciuda performanțelor impresionante, epoca marilor pacheboturi transatlantice se apropia de sfârșit.
În anii 1950 și 1960, transportul aerian comercial a început să câștige tot mai mult teren. Avioanele de pasageri deveneau mai rapide, iar traversarea Atlanticului cu avionul era considerabil mai scurtă decât o călătorie pe mare.
Pentru companiile de navigație, menținerea unor nave uriașe devenea tot mai costisitoare, în condițiile în care cererea pentru traversări transatlantice cu vaporul scădea.
SS United States a fost retrasă din serviciu în 1969, după numai 17 ani de activitate comercială.
De atunci, nava nu a mai revenit niciodată în serviciul de transport de pasageri.
Aproape 30 de ani la chei și numeroase proiecte eșuate
După retragerea din serviciu, SS United States a trecut prin mai multe schimbări de proprietari și a fost implicată în numeroase proiecte de reconversie.
Au existat propuneri pentru transformarea navei într-un hotel plutitor, într-un centru de divertisment sau într-o atracție turistică permanentă. Unele proiecte au avansat, însă niciunul nu a reușit să asigure finanțarea necesară.
Din 1996, nava a rămas acostată în Philadelphia, unde a devenit treptat un simbol al patrimoniului maritim american, dar și al dificultăților întâmpinate în conservarea navelor istorice de mari dimensiuni.
Costurile de întreținere au crescut, iar taxele de acostare au devenit o povară pentru organizația care încerca să salveze nava.
În cele din urmă, presiunea financiară și problemele juridice legate de menținerea navei în port au dus la o decizie dificilă: vânzarea către autoritățile din comitatul Okaloosa, Florida, în 2024, pentru aproximativ un milion de dolari.
Alternativa era dezmembrarea pentru fier vechi.
Înainte de ultima sa călătorie, SS United States a fost remorcată din Philadelphia către Mobile, Alabama, în februarie 2025.
Acolo a început o amplă operațiune de pregătire pentru transformarea într-un recif artificial. Procesul a fost esențial pentru eliminarea riscurilor de poluare și pentru asigurarea stabilității navei după scufundare.
Echipele specializate au îndepărtat combustibilii, materialele periculoase, instalațiile electrice, componentele nemetalice și alte elemente care ar fi putut afecta mediul marin.
Au fost eliminate și cele două coșuri de fum impresionante, precum și catargul navei. Aceste componente istorice vor fi păstrate pentru un viitor muzeu dedicat SS United States.
În plus, în coca navei și în punți au fost realizate deschideri controlate, inclusiv pentru a permite pătrunderea apei și pentru a facilita accesul organismelor marine în interiorul structurii.
Peste 400 de hublouri au fost îndepărtate în cadrul operațiunilor de pregătire.
Scufundarea nu a implicat utilizarea explozibililor. Procedura a fost realizată prin inundarea controlată a compartimentelor navei, folosind sistemele de admisie a apei și deschiderile pregătite în acest scop.
Operațiunile au fost realizate în coordonare cu autoritățile de mediu americane.
