Dunărea a înregistrat unul dintre cele mai scăzute niveluri din istoria măsurătorilor hidrologice din Ungaria, iar la stația hidrometrică din Budapesta cota apei a coborât la doar 28 de centimetri, un nou minim istoric, marți – 28 iulie 2026. Situația afectează deja navigația, producția de energie și ridică semne de întrebare privind impactul secetei prelungite asupra celui de-al doilea fluviu ca lungime din Europa.
Recordul negativ a fost confirmat de autoritățile ungare. Potrivit datelor disponibile, precedentul minim istoric fusese înregistrat în octombrie 2018, când nivelul Dunării la Budapesta ajunsese la 33 de centimetri.
Un nou record negativ pentru Dunăre
Scăderea nivelului apei este rezultatul unei perioade îndelungate de secetă și al lipsei precipitațiilor în bazinul superior al Dunării și în bazinul Tisei. Direcția Generală Națională pentru Gospodărirea Apelor din Ungaria a transmis că, pentru următoarele zile, nu sunt prognozate ploi importante în aceste regiuni, ceea ce înseamnă că tendința descendentă ar putea continua.
Primarul Budapestei, Gergely Karácsony, a avertizat că situația este fără precedent și că nivelul fluviului ar putea scădea și mai mult în perioada următoare. Potrivit acestuia, Dunărea nu a mai fost niciodată atât de joasă în capitala Ungariei.
Nivelul extrem de redus al apei a perturbat deja transportul fluvial pe sectorul ungar al Dunării. Aproximativ 15 nave sunt blocate, iar multe alte ambarcațiuni, în special cele de marfă, au fost obligate să își reducă drastic încărcătura pentru a putea continua deplasarea.
În unele cazuri, navele operează cu doar 10–20% din capacitatea maximă, deoarece adâncimea fluviului nu permite un pescaj mai mare. Deși autoritățile nu au introdus restricții generale de navigație, decizia de a continua călătoria aparține comandantului fiecărei nave, care trebuie să țină cont de nivelul apei și de existența bancurilor de nisip.
Sectorul croazierelor fluviale, unul dintre cele mai importante pentru turismul din Ungaria, este de asemenea afectat. Operatorii de transport pe apă au semnalat că tot mai multe nave sunt nevoite să aștepte în porturi sau în zone de ancorare până la îmbunătățirea condițiilor de navigație.
Efecte asupra producției de energie
Problemele generate de debitul foarte scăzut al Dunării nu se limitează la transport. Centrala Nucleară de la Paks, principala unitate de producție nucleară din Ungaria, a fost nevoită să reducă puterea unuia dintre reactoare cu 254 MW, deoarece apa fluviului este utilizată în procesul de răcire.
Reducerea producției nu reprezintă o oprire completă a reactorului, însă evidențiază vulnerabilitatea infrastructurii energetice în fața fenomenelor hidrologice extreme. În perioadele de secetă severă, temperaturile ridicate ale apei și debitul redus pot limita capacitatea centralelor de a funcționa la parametri normali.
Tendință pe termen lung
Specialiștii din domeniul hidrologiei și operatorii de transport fluvial avertizează că astfel de episoade devin tot mai frecvente. Datele analizate în ultimii ani arată că nivelul Dunării coboară din ce în ce mai des sub pragurile necesare pentru desfășurarea normală a activităților economice și turistice.
Reuters relata recent, citând autoritățile ungare și operatorii de navigație, că scăderile repetate ale nivelului apei reprezintă o tendință pe termen lung, asociată perioadelor mai lungi de secetă și modificărilor climatice observate în Europa Centrală.
România se confruntă cu aceeași problemă
Fenomenul nu afectează doar Ungaria. Și în România debitul Dunării continuă să scadă accentuat. Conform prognozei Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), la începutul lunii august debitul fluviului la intrarea în țară ar putea ajunge la aproximativ 1.500 de metri cubi pe secundă, de peste trei ori sub media multianuală pentru această perioadă.
Media lunii iulie este de aproximativ 4.750 mc/s, ceea ce evidențiază amploarea deficitului hidrologic. Valoarea estimată este apropiată de nivelurile înregistrate în 2005, iar cel mai mic debit consemnat la intrarea Dunării în România rămâne cel din 1985, când fluviul a coborât la aproximativ 1.400 mc/s.
Scăderea debitului are implicații pentru transportul fluvial, alimentarea cu apă, agricultură și funcționarea unor obiective energetice, inclusiv centrale care utilizează apa Dunării în procesele tehnologice.
Un semnal de alarmă pentru întreaga regiune
Contrastul este cu atât mai puternic cu cât, în urmă cu mai puțin de doi ani, Budapesta se confrunta cu niveluri foarte ridicate ale Dunării și cu riscuri de inundații. Acum, același fluviu a ajuns la un minim istoric, evidențiind amplitudinea tot mai mare a variațiilor hidrologice.
Pentru statele traversate de Dunăre, inclusiv România, Serbia, Croația și Ungaria, situația actuală reprezintă un avertisment privind necesitatea adaptării infrastructurii de transport, a sistemelor de gestionare a apei și a capacităților energetice la condiții climatice tot mai extreme.
Dacă lipsa precipitațiilor persistă în bazinul superior al Dunării, nivelul fluviului ar putea rămâne mult sub valorile normale și în următoarele săptămâni, cu efecte economice și logistice care se pot extinde la nivel regional.
