Etiopia a încheiat construcția celui mai mare baraj hidroelectric din Africa – Marele Baraj al Renașterii, situat pe Nilul Albastru, aproape de granița cu Sudanul. Proiectul, lansat în 2011, a mobilizat aproximativ 4 miliarde USD și este destinat să transforme complet infrastructura energetică a regiunii.
Acest baraj, numit și GERD (Grand Ethiopian Renaissance Dam), are o lungime de circa 1,8 km și o înălțime de 145–175 m. La capacitate maximă, va putea stoca până la 74 miliarde de m³ de apă – o cantitate colosală ce va permite producerea inițială de peste 1.550 MW și, pe termen lung, peste 5 150–6 000 MW, cu o generare anuală estimată la peste 15 TWh.
Beneficii economice și energetice pentru Etiopia
Principalul motivaor al construcției este compensarea deficitului dureros de energie din Etiopia, unde aproximativ 60% din populație nu este încă conectată la rețeaua electrică. GERD are potențialul de a dubla producția de energie a țării și de a transforma Etiopia într-un exportator net de electricitate, cu planuri de vânzare către Sudan, posibil chiar către Egipt și alte țări din regiune .
Puterea generată va alimenta economia internă, dar surplusul va putea fi exportat prin infrastructura de transport energetic încă în dezvoltare. Energia verde este privită drept un catalizator de dezvoltare și modernizare, cu un impact profund asupra populației rurale și urbane.
Tensiuni geopolitice: Egipt și Sudan, îngrijorați
În ciuda potențialului benefic, barajul provoacă tensiuni serioase cu Egiptul și Sudanul, țări aflate în aval. Aceste state se bazează major pe apa Nilului pentru agricultură și consum zilnic. Egiptul estimează că o reducere de doar 2% a debitului ar putea duce la pierderea a 200.000 acri de teren irigabil.
Guvernul egiptean a condamnat acțiunile unilateraliste ale Etiopiei, considerând proiectul un pericol pentru drepturile lor asupra apei, conform tratatelor coloniale din 1929 și 1959. Ministrul apei din Egipt, Hani Sewilam, a avertizat că Egiptul „respinge categoric” asemenea măsuri și dorește negocieri reale.
În replică, premierul etiopean, Abiy Ahmed, a descris proiectul drept o „oportunitate comună” și a asigurat că nu va fi o amenințare, promițând că Egiptul și Sudanul vor fi invitați la inaugurarea oficială din septembrie 2025.
Negocieri și diplomație regională
De-a lungul deceniului de construcție, Etiopia, Egiptul și Sudanul au încercat să ajungă la acorduri privind umplerea și gestionarea barajului. Până în prezent, însă, discuțiile nu au condus la o rezolvare definită. Egiptul și Sudanul au refuzat să ratifice Acordul privind utilizarea echitabilă a resurselor bazinului fluviului Nil, susținut însă de statele din amont, cum ar fi Uganda, prin Inițiativa Bazinului Nilului – o alianță formată din 10 țări.
Etiopia subliniază că livrările de apă vor continua, iar țările aflate mai jos pe cursul fluviului pot beneficia de energie și de dezvoltare regională. Dar, până la un acord definitiv, spectrul unui conflict diplomatic sau juridic rămâne real.
Etapele tehnice și inaugurarea
Barajul a fost finalizat construcțional, iar inaugurarea oficială este planificată în septembrie 2025. Umplerea completă a rezervorului a avut loc în toamna lui 2024, iar producția de energie a început în februarie 2022, primele două turbine (a câte 375 MW) fiind puse în funcțiune în 2022, urmate de două turbine de 400 MW în 2024. Întreaga capacitate instalată ar putea ajunge la 11 turbine, cu o putere totală de peste 5 GW .
Rezervorul, denumit „Millennium Reservoir”, este format din două structuri: barajul principal și unul adiacent, mai mic, având împreună o suprafață de circa 1.874 km². Rezervorul atinge o adâncime maximă de circa 140 m când este plin la cota 640 m deasupra nivelului mării.
Marele Baraj al Renașterii reprezintă o transformare strategică și energetică pentru Etiopia, susținută de stat și privită ca o expresie a suveranității naționale și a ambițiilor moderne. În același timp, proiectul este un catalizator al tensiunilor geopolitice, aprinzând dispute legate de drepturile asupra apei genocidale și necesitatea unui acord echilibrat între țările de amonte și cele de aval. Reușita inaugurării acordate în septembrie 2025 ar putea deschide calea spre o cooperare regională, dacă va fi însoțită de management transparent și partajare echitabilă a apei și energiei pe Nil.