Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, prăznuită anual la 21 noiembrie, deschide oficial șirul sărbătorilor mari care cad în timpul Postului Crăciunului și rămâne una dintre cele mai importante celebrații dedicate Fecioarei Maria în ritul ortodox. Praznicul evocă, potrivit tradiției liturgice, momentul în care părinții ei, Sfântul Ioachim și Sfânta Ana, au închinat-o pe pruncă Bisericii, în oraşul Ierusalim, pentru a fi educată în slujirea lui Dumnezeu — o scenă care a intrat în iconografie și în slujbele bisericești ca simbol al consacrării și al sfințeniei timpurii a Maicii Domnului.
În Biserica Ortodoxă, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului face parte din categoria celor douăsprezece mari praznice și este marcată printr-o slujbă cu rânduieli specifice: ectenii, ectenii speciale și pericope evanghelice care amintesc jertfa și dăruirea familiei Sfintei Fecioare. În parohiile din România, Patriarhia Română recomandă participarea la slujbele din ziua prăznuirii și subliniază semnificația duhovnicească a jertfei ascunse a Maicii Domnului, potrivit explicațiilor publicate pe site-urile oficiale ale bisericii.
Din punct de vedere calendaristic și practic, praznicul cade întotdeauna în timpul Postului Nașterii Domnului (Postul Crăciunului). Rânduiala postului este, în general, strictă, însă Biserica prevede în anumite zile „dezlegări” — adică permisiuni temporare pentru consumul de pește, vin şi untdelemn — ca semn de bucurie liturgică. Intrarea Maicii Domnului, pe 21 noiembrie, este una dintre aceste zile de dezlegare, fapt reconfirmat în fiecare an în calendarele bisericești publicate de instituțiile clericale și reflectat în calendarul practic al credincioșilor.
Practicile concrete pot varia ușor în funcție de anul calendaristic și de rânduiala bisericii locale — în unele situații se specifică că dezlegarea la pește se aplică și în weekend-urile din perioada Postului Nașterii Domnului sau în zile în care cade un prăznic al unui sfânt cu rânduială mai însemnată — însă principiul rămâne același: praznicul Intrării aduce o întrerupere a rigorii postului pentru a marca bucuria praznicală. În anii recenți, mass-media religioasă și publicațiile naționale au reprodus aceste indicații calendaristice pentru a sprijini credincioşii în respectarea rânduielilor.
Dincolo de detaliile practice, ziua are o semnificaţie pastoral-morală: ea readuce în actualitate tema consacrării, a rugăciunii şi a sprevenţiei spirituale care însoţesc perioada pregătitoare a Crăciunului. Pentru credincioşi, participanţi sau familii care ţin cu stricteţe postirea, 21 noiembrie reprezintă astfel atât un motiv de bucurie liturgică, cât şi o ocazie de reafirmare a tradiţiei care leagă istoria mântuirii de viaţa comunităţii ecleziale.
