România continuă să se confrunte cu o problemă demografică profundă. Populația rezidentă a țării a ajuns la 19,041 milioane de persoane la 1 ianuarie 2026, cu 1.829 de persoane mai puțin decât în urmă cu un an, arată cele mai recente date ale Institutului Național de Statistică (INS). Deși migrația internațională a avut un sold pozitiv și a compensat aproape integral pierderea naturală, numărul populației continuă să scadă, iar structura pe vârste se schimbă rapid.
Datele arată că problema nu este doar reducerea numărului total de locuitori, ci mai ales îmbătrânirea populației României. Ponderea persoanelor de peste 65 de ani crește, în timp ce numărul copiilor continuă să se reducă.
Sporul natural negativ, principala problemă demografică
În 2025, România a înregistrat un spor natural negativ de aproximativ 104.100 de persoane. Cu alte cuvinte, numărul deceselor l-a depășit cu mult pe cel al nașterilor, ceea ce reprezintă principala cauză a declinului demografic.
În același timp, migrația internațională a avut o evoluție favorabilă. În 2025, numărul persoanelor care au venit să locuiască în România l-a depășit pe cel al celor care au plecat cu aproximativ 102.200 de persoane. România a avut, astfel, un sold migrator pozitiv, însă acesta nu a fost suficient pentru a compensa pierderea naturală.
Fenomenul este important deoarece arată o schimbare față de imaginea tradițională a României ca țară afectată exclusiv de emigrație. În prezent, imigrația contribuie la stabilizarea temporară a populației, însă nu poate rezolva problema de fond atât timp cât diferența dintre nașteri și decese rămâne puternic negativă.
România are tot mai mulți vârstnici și mai puțini copii
Cea mai vizibilă transformare se produce în structura pe vârste. La începutul anului 2026, ponderea populației cu vârste între 0 și 14 ani a coborât la 15,1%, de la 15,4% în 2025.
În schimb, populația de 65 de ani și peste a ajuns să reprezinte aproximativ 20,5% din total, față de 20,3% cu un an înainte. Indicele de îmbătrânire demografică a urcat de la 131,3 la 135,9 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere.
Evoluția nu este una accidentală. Proiecțiile demografice publicate de INS în luna iulie indică o continuare a tendinței pe termen lung. Potrivit acestor estimări, populația rezidentă a României ar putea ajunge la 15,633 milioane de persoane în 2080, cu 3,41 milioane mai puține decât în 2025. În același timp, ponderea persoanelor de 65 de ani și peste ar putea urca la 25,9% din populație.
Efectele se vor vedea pe piața muncii și în economie
Declinul demografic nu este doar o problemă statistică. Pe termen lung, reducerea populației tinere și creșterea numărului de vârstnici pot avea consecințe importante asupra economiei, pieței muncii și sistemelor de pensii și sănătate.
Mai puțini tineri înseamnă, în perspectivă, mai puține persoane care intră pe piața muncii. În același timp, creșterea numărului de persoane vârstnice poate pune presiune suplimentară pe serviciile medicale și pe sistemul public de pensii.
Datele INS arată că fenomenul se manifestă deja în toate regiunile țării. În 2025, sporul natural a fost negativ în fiecare regiune de dezvoltare. Cea mai mare pierdere naturală a fost înregistrată în Sud-Muntenia, cu aproximativ 21.400 de persoane, în timp ce București-Ilfov a avut cea mai redusă valoare negativă, de circa 7.300 de persoane.
Migrația poate încetini declinul, dar nu îl poate opri
Unul dintre elementele importante ale ultimelor date este creșterea contribuției migrației la stabilizarea populației. În 2025, România a atras mai mulți imigranți decât numărul emigranților, iar acest sold pozitiv a fost foarte apropiat de dimensiunea sporului natural negativ.
Totuși, această situație nu trebuie confundată cu o inversare a tendinței demografice. Migrația poate modifica temporar dimensiunea populației, însă nu rezolvă problema natalității și nici procesul de îmbătrânire.
Mai mult, structura populației contează la fel de mult ca numărul total de locuitori. O țară poate avea o populație relativ stabilă numeric, dar să se confrunte în continuare cu probleme serioase dacă proporția persoanelor vârstnice crește, iar generațiile tinere se reduc.
21,6 milioane de persoane cu domiciliul în România, dar 19 milioane de rezidenți
La 1 ianuarie 2026, România avea 21,646 milioane de persoane după domiciliu, în timp ce populația rezidentă era de aproximativ 19,041 milioane de persoane. Cele două cifre măsoară indicatori diferiți. Populația după domiciliu include persoanele cu cetățenie română care au domiciliul oficial în România, indiferent dacă locuiesc efectiv în țară sau sunt plecate în străinătate. În schimb, populația rezidentă reflectă persoanele care locuiesc în mod obișnuit în România.
Diferența de aproximativ 2,6 milioane de persoane este relevantă pentru înțelegerea efectelor migrației. Prin urmare, cifra de 19 milioane este cea relevantă atunci când se analizează câți oameni locuiesc efectiv în România, în timp ce cele 21,646 milioane reflectă populația înregistrată oficial cu domiciliul în țară.
România intră într-o nouă etapă demografică
Datele actuale indică faptul că România se află într-o etapă în care scăderea populației este însoțită de o transformare structurală. Numărul copiilor se reduce, ponderea vârstnicilor crește, iar migrația internațională contribuie la menținerea populației în jurul pragului de 19 milioane de locuitori.
Potrivit INS, vârsta medie a populației rezidente ajunsese deja la 42,8 ani la începutul anului 2025, iar indicele de îmbătrânire a crescut puternic în ultimele două decenii. În 2005, existau 81 de persoane vârstnice la 100 de tineri; în 2025, indicatorul ajunsese la 131,3.
Prin urmare, provocarea demografică a României nu se rezumă la faptul că populația a ajuns la aproximativ 19 milioane de locuitori. Problema fundamentală este cine formează această populație, câți oameni intră în vârsta activă și câți ies din aceasta.
Dacă tendințele actuale se mențin, România va avea nevoie nu doar de politici care să limiteze declinul populației, ci și de măsuri pentru adaptarea economiei și serviciilor publice la o societate cu mai puțini tineri și mai mulți vârstnici. Proiecțiile INS până în 2080 arată că această transformare nu este una temporară, ci un proces demografic de lungă durată.
