România se află pe locul al doilea în topul țărilor din Uniunea Europeană cu cele mai accesibile prețuri pentru servicii de restaurante și hoteluri, potrivit datelor recente analizate de Eurostat. În acest clasament, media costului unui „coș standard” pentru aceste servicii la nivelul UE este stabilită la 100 de unități de referință; țările cu valori sub această medie sunt considerate mai ieftine, iar cele cu valori peste medie mai scumpe.
La nivelul întregii Europe (inclusiv state non‑UE), diferențele de preț sunt considerabile. Elveția domină la polul costisitor, cu un coș mediu de 171 de euro — cu 71% peste media UE — ceea ce o transformă în cea mai scumpă destinație continentală pentru mesele în oraș și cazare. În capătul opus, Macedonia de Nord oferă cele mai reduse tarife, la aproximativ jumătate din media comunitară.
În interiorul Uniunii Europene, Danemarca conduce detașat ca destinație scumpă pentru ospitalitate: un coș standard costă acolo 148 de euro, cu aproape 50% peste media UE. Pe listă urmează Irlanda și Finlanda, cu prețuri de 29%, respectiv 27% peste nivelul de referință, iar alte economii occidentale precum Olanda, Belgia, Luxemburg și Suedia raportează de asemenea costuri ale serviciilor de restaurante și hoteluri semnificativ mai ridicate decât media comunitară. Germania, Austria, Franța sau Italia se situează ușor peste sau aproape de media UE.
Trecând la partea de jos a clasamentului comunitar, Bulgaria este cea mai ieftină țară din UE pentru restaurante și hoteluri, cu un nivel al prețurilor de numai 53 de euro — aproximativ 53% din media europeană. România urmează imediat după, cu un cost mediu al unui pachet standard de servicii de aproximativ 69% din media UE. Acest nivel plasează România la o distanță semnificativă sub media comunitară, dar totuși mai sus decât Bulgaria.
Pe lângă statele membre, câteva țări balcanice din afara Uniunii se clasează și ele la prețuri foarte competitive: Albania — cu costuri de 52% din media UE — Muntenegru, Serbia sau Bosnia și Herțegovina, toate sub media europeană, unele apropiate sau chiar mai ieftine decât România. Turcia apare, de asemenea, cu valori apropiate de România în acest indice.
Specialiștii explică aceste diferențe de preț cu diverși factori structural‑economici. Unul dintre cei mai importanți este costul forței de muncă: sectorul ospitalității este intensiv în resurse umane, astfel că salariile și contribuțiile sociale reflectă direct în tarifele finale. Țările cu salarii medii mai ridicate tind să aibă prețuri mai mari la mesele în oraș și la cazare, în timp ce economiile cu salarii relativ scăzute pot oferi servicii la prețuri sub media europeană. Alte elemente care influențează nivelurile de preț includ costurile cu energia și utilitățile, impozitele directe și indirecte (cum ar fi TVA‑ul) și costurile asociate proprietăților imobiliare destinate activităților comerciale.
Asociația europeană a sectorului ospitalității (HOTREC) a subliniat de asemenea că structurile diferite de cost între state — în special în ceea ce privește forța de muncă și reglementările fiscale — explică o parte importantă din marjele variate de preț. Potrivit reprezentanților acesteia, țările cu sisteme de contribuții sociale stricte și cheltuieli mari pentru forța de muncă vor apărea, în mod natural, cu prețuri mai mari în comparațiile internaționale.
Astfel, România se menține în 2026 drept una dintre cele mai accesibile destinații din UE pentru restaurante și hoteluri, oferind servicii la un nivel semnificativ sub media comunitară, ceea ce poate reprezenta un avantaj pentru turiștii cu buget restrâns sau pentru cei interesați de destinații de călătorie cu costuri reduse în sectorul ospitalității.
