Un sondaj de opinie publicat recent de Politico a transmis un semnal de alarmă asupra stării încrederii în democrație în Europa: aproximativ 22% dintre cetățenii din cinci țări europene — Grecia, Franța, Suedia, Regatul Unit și România — consideră că în anumite situații o dictatură ar putea fi preferabilă democrației liberale, iar 26% sunt de accord cu limitarea drepturilor democratice în favoarea unui lider puternic și eficient.
Sondajul a fost realizat de institutul de cercetare AboutPeople la comanda think-tank-ului Progressive Lab, iar campania de teren a avut loc între 25 noiembrie și 16 decembrie 2025, înainte de recentele evoluții electorale majore din mai multe state.
România se află printre țările cu cel mai ridicat nivel de nemulțumire privind modul în care funcționează democrația: aproximativ 66% dintre români chestionați în acest sondaj își exprimă insatisfacția față de mecanismele și rezultatele sistemului democratic, un nivel comparabil cu Franța (68%) și mult peste țări precum Suedia (32%) sau Regatul Unit (42%).
Această nemulțumire nu se traduce, totuși, într-un sprijin majoritar pentru autocratie — 69% dintre respondenți în toate cele cinci țări au respins ideea unui regim autoritar, iar majoritatea cetățenilor încă susțin democrația ca sistem de guvernare fundamental.
Cu toate acestea, ideea că un model autoritar ar putea fi preferabil în unele circumstanțe — de exemplu, pentru a aborda rapid crize economice, sociale sau de securitate — are tracțiune în rândul unui segment semnificativ al populației europene și, în mod notabil, inclusiv în România.
Contextul european larg sugerează că această tendință nu este o anomalie locală. În toată Europa au existat semne de creștere a frustării civice față de elitele politice tradiționale, instituții care funcționează lent și percepția că democrația nu livrează soluții eficiente la problemele economice și sociale actuale. Această dinamică a fost observată în mod repetat și în alte studii privind încrederea în instituții și procesul democratic, unde tensiunile sociale și economice tind să fragilizeze sprijinul tradițional pentru democrație.
În România, acest sondaj reflectă o tendință mai largă de scădere a încrederii în instituțiile statului și în partidele politice, observată în ultimii ani. Rezultate ale altor cercetări interne și regionale au arătat deja că o parte a populației este sceptică față de funcționarea reală a democrației, chiar dacă majoritatea o susține formal ca principiu.
Analistul Dimitris Papadimitriou, citat în raportul Politico, a explicat că sondajul nu semnalează un refuz total al democrației, ci mai degrabă o frustrare profundă legată de modul practic în care este gestionată și implementată. El subliniază că țări precum România, în pofida performanțelor economice recente, nu au înregistrat o încredere proporțională în democrația liberală, ceea ce indică faptul că dinamica încrederii în democrație nu este simplu legată de nivelul de prosperitate economică.
Sondajul a mai dezvăluit un aspect interesant: aproximativ o treime dintre respondenți nu consideră că ascensiunea partidelor de extremă dreaptă reprezintă o amenințare la adresa democrației. Aceasta sugerează o schimbare a percepțiilor politice, în care ideologiile tradiționale și polarizarea devin repere tot mai puternice ale dezbaterii publice.
În România în special, unde memoria dictaturii comuniste este încă relativ recentă în conștiința publică și unde educația civică și istoria recentă sunt subiecte de dezbatere, aceste rezultate sunt interpretate ca un semnal că frustrarea față de sistemul electoral și instituțiile statului poate crea teren fertil pentru retorici simpliste sau populiste. Chiar dacă majoritatea românilor rămân adepți ai democrației, un procent semnificativ este deschis la ideea unui exces de putere concentrat într-un lider „eficient”, ceea ce ridică semne de întrebare privind reziliența democratică pe termen lung.
…
Sondajul Politico evidențiază o tendință crescândă de insatisfacție cu funcționarea democrației practice în Europa, inclusiv în România, și atrage atenția asupra faptului că, într-un context de crize multiple — economice, sociale și de securitate — discursurile favorabile unui lider autoritar sau unei guvernări mai puțin responsabile în fața cetățenilor pot găsi audiență.
