Guvernul condus de Keir Starmer se clatină din temelii în urma unei revolte politice de proporții istorice izbucnite în interiorul Partidului Laburist, dublată de o reacție violentă a piețelor financiare. Peste 70 de parlamentari laburiști i-au cerut public premierului să își dea demisia sau să stabilească un calendar clar pentru retragere, după eșecul catastrofal suferit la alegerile locale proaspăt încheiate. În ciuda unui discurs sfidător în care Starmer a jurat că nu va ceda și că va lupta împotriva oricărei provocări, autoritatea sa pare să se fi prăbușit iremediabil, împingând Marea Britanie într-o profundă criză de legitimitate.
Instabilitatea politică generată de eșecul Laburiștilor la alegerile locale a declanșat o undă de șoc pe piețe, ducând la vânzări masive de titluri de stat. În consecință, randamentul obligațiunilor pe 30 de ani a crescut cu 0,12 puncte procentuale, atingând un vârf istoric de 5,79%, nivel nemaiîntâlnit din 1998. Turbulențele au lovit direct și moneda națională: lira sterlină s-a depreciat cu 0,4%, coborând la un curs de 1,355 dolari. Această dublă criză economică și politică vine într-un moment extrem de vulnerabil, în care finanțele publice și economia britanică sunt deja fragilizate de efectele războiului din Orientul Mijlociu.
Lovitură totală: Patru demisii la nivel guvernamental și miniștri rebeli
Presiunea din „10 Downing Street” a atins un punct critic după ce patru secretari parlamentari privați (PPS)—Tom Rutland, Joe Morris, Naushabah Khan și Melanie Ward—au demisionat în bloc din funcțiile executive, cerând deschis plecarea premierului. Aceștia au argumentat că Starmer a eșuat în a demonstra că mai poate conduce partidul spre o victorie la viitoarele alegeri generale.
Mai grav pentru Starmer este faptul că revolta a penetrat nucleul dur al Cabinetului său. Miniștri de rang înalt, printre care și secretarul pentru energie, Ed Miliband, i-ar fi sugerat premierului încă de acum o săptămână să ia în calcul o tranziție ordonată de putere. Nemulțumirea mocnea de luni bune, alimentată de o lipsă cronică de viziune politică, însă colapsul electoral de la locale, unde alegătorii au sancționat dur partidul în favoarea formațiunii Reform UK (condusă de Nigel Farage) și a Verzilor, a declanșat implozia. Parlamentarii rebeli se tem că menținerea lui Starmer la putere va preda țara „pe tavă” dreptei populiste.
Piețele financiare încasează șocul: Costurile de împrumut explodează
Efectele instabilității de la vârful puterii s-au resimțit instantaneu și devastator în economie. Discursul prin care Starmer a încercat să își salveze postul nu a făcut decât să amplifice starea de nervozitate a investitorilor. Costurile de împrumut pe termen lung ale Marii Britanii (randamentele obligațiunilor de stat) au urcat vertiginos, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii 28 de ani.
Analiștii financiari britanici avertizează că piețele manifestă instabilitate crescuta, taxând dur lipsa de claritate politică. Această panică a lovit direct și moneda națională: lira sterlină s-a depreciat rapid cu 0,4% în raport cu dolarul american. O refinanțare mai scumpă a datoriei publice va limita drastic spațiul de manevră fiscală al Marii Britanii, readucând în discuție spectrul unor măsuri dure de austeritate.
Cine sunt „greii” care își dispută succesiunea?
Pe măsură ce mandatul lui Starmer pare de domeniul trecutului, în culise a început deja bătălia pentru succesiune. Taberele interne din Partidul Laburist își pregătesc strategii coordonate. Printre favoriții clari la funcția de prim-ministru se numără Wes Streeting, ministrul sănătății, ai cărui aliați apropiați au fost acuzați de loialiștii premierului că au orchestrat activ această lovitură de palat.
O altă figură centrală este vicepremierul Angela Rayner, care beneficiază de o susținere puternică din partea sindicatelor și a aripii tradiționale de stânga a partidului. Din afara Parlamentului de la Westminster, Andy Burnham, influentul primar al orașului Manchester (supranumit „Regele Nordului”), este văzut de mulți drept candidatul ideal capabil să reconecteze partidul cu electoratul dezinvestit din regiunile industriale.
…
Marea Britanie intră astfel într-o perioadă de paralizie politică și vulnerabilitate economică extremă. Cu un sfert din propriii parlamentari întorși împotriva sa, Keir Starmer se confruntă cu o alegere inevitabilă: o demisie demnă sau o înlăturare forțată care riscă să arunce țara într-un haos financiar similar cu cel din perioada conservatoare.
