Mai mult de jumătate dintre membrii generației Z (născuți aproximativ între 1997 și 2012) renunță din ce în ce mai des la ideea unui singur loc de muncă full‑time în favoarea a două sau mai multe joburi part‑time, într‑un fenomen care redefinește piața muncii americane și, posibil, internaționale. Conform unui studiu recent, „poly‑employment” — adică deținerea simultană a mai multor roluri profesionale — a atins cel mai înalt nivel din ultimul deceniu, iar tinerii din Gen Z reprezintă peste 55% din cei care practică această formă de angajare.
Această schimbare reflectă o combinație de factori economici și culturali. Pe de o parte, incertitudinile financiare — inclusiv costurile ridicate de trai și un acces mai dificil la locuri de muncă stabile după facultate — forțează mulți tineri să caute venituri din surse multiple. Pe de altă parte, mulți membri ai generației Z resping tradiționalul contract de muncă de opt ore pe zi, preferând flexibilitatea, autonomie și diversificarea experiențelor profesionale pe care le oferă mai multe joburi part‑time.
Fenomenul ar fi definit ca un contrast clar cu „overemployment” — situația în care o persoană lucrează în două locuri full‑time, dar rămâne blocată în programe fixe și în relații tradiționale de angajare; poly‑employment oferă libertate de program și control asupra propriului timp, ceea ce, spun experții, este esențial pentru mulți tineri din generația Z.
Această alegere pare ca nu este doar o reacție la condițiile economice actuale, ci și o decizie culturală profundă. Mulți tineri au crescut observând generațiile anterioare prinse în rutine de muncă care păreau să ofere stabilitate, dar care adesea s‑au dovedit fragile în fața crizelor economice, cum ar fi recesiunea din 2008. Această experiență i‑a făcut pe mulți să privească cu scepticism ideea de a depinde de un singur angajator și i‑a determinat să caute mai degrabă modalități de a „hedge‑ui” riscul prin mai multe surse de venit.
Datele analizate arată, însă, că această tranziție nu este lipsită de provocări. Rata de ocupare în rândul proaspeților absolvenți de facultate a depășit media generală a angajaților, indicând dificultăți semnificative pentru tinerii care aspiră la un loc de muncă tradițional. În plus, un studiu menționat în raport arată că șase din zece angajatori au concediat recent tineri angajați din generația Z la doar câteva luni după angajare, invocând lipsa de inițiativă, organizare slabă și abilități de comunicare insuficiente. Aceste experiențe contribuie la exodul tinerilor către aranjamente de muncă mai puțin convenționale.
Rolul tehnologiei, în special al inteligenței artificiale (AI), este un alt element cheie în această transformare a forței de muncă. Pentru un segment al tinerilor „poly‑employed”, AI devine un instrument care le permite să managerieze mai eficient sarcinile multiple și să își optimizeze programele de lucru. Aproximativ 75% dintre lucrătorii cu program flexibil consideră că instrumentele AI îi ajută să își respecte programul, mărind predictibilitatea activităților lor zilnice.
Totuși, tehnologia polarizează și atitudinile. În rândul celor care își creează singuri multiple surse de venit, există o rezistență semnificativă față de AI, perceput ca o amenințare la adresa locurilor de muncă pe care le ocupă. Un raport al unei platforme de enterprise AI arată că aproximativ 44% dintre lucrătorii din generația Z încearcă chiar să saboteze implementările AI în companiile lor din teamă că tehnologia ar putea înlocui rolurile lor precare sau part‑time.
În același timp, lideri din industrie avertizează că progresele rapide ale AI ar putea elimina o parte substanțială din joburile de nivel de intrare, reducând și mai mult oportunitățile disponibile absolvenților. Astfel, mulți tineri se află într‑un paradox: AI le poate facilita gestionarea mai multor joburi, dar același progres tehnologic le poate submina perspectivele pe termen lung de angajare tradițională.
Pe măsură ce aceste tendințe se cristalizează, specialiștii în resurse umane și liderii corporativi încearcă să înțeleagă ce semnifică această revoltă tăcută față de normele tradiționale de angajare. Unii consideră că nu este vorba doar despre adaptare, ci despre o redefinire fundamentală a contractului social între angajat și angajator. Pentru generația Z, stabilitatea nu mai vine dintr‑un singur job, ci din capacitatea de a construi un portofoliu de activități care îi oferă autonomie și securitate în fața unei economii în continuă schimbare.
În acest context, poly‑employment nu este doar o tendință temporară, ci un posibil semnal al modului în care forța de muncă globală se va organiza în următorii ani. Pentru mulți tineri, mai multe joburi înseamnă nu doar supraviețuire economică, ci și un sentiment de control — un atu esențial într‑un mediu profesional tot mai incert și tehnologic.
