Luna iulie din 2026 a marcat un punct de cotitură climatic în Statele Unite, devenind oficial cea mai călduroasă lună înregistrată vreodată pe teritoriul american de la începutul măsurătorilor sistematice, din anul 1895. Datele oficiale publicate de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) confirmă că valurile de căldură extremă și prelungită au transformat iulie într-o perioadă de temperaturi record, ale cărei efecte s-au resimțit din zonele de câmpie și din sud-vest până pe Coasta de Est.
Efectele valului de căldură nu s-au limitat însă doar la continentul american. În paralel, Europa de Vest a experimentat cel mai cald început de vară din istorie, pe fondul unor episoade succesive de caniculă, secetă severă și incendii de vegetație scăpate de sub control.
Cifrele unui record istoric: Cum a depășit iulie nivelul din 1936 și 2012
Conform raportului elaborat de Centrul Național pentru Informații Mediale (NCEI) din cadrul NOAA, temperatura medie pe teritoriul celor 48 de state continentale ale SUA a atins valoarea de 76,9°F (aproximativ 24,9°C). Această medie se situează cu 3,3 grade Fahrenheit (1,8 grade Celsius) peste media întregului secol al XX-lea.
Până în prezent, cele mai fierbinți luni de iulie din istoria SUA fuseseră cele din 1936 — faimosul episod de secetă istorică „Dust Bowl” — și din anul 2012. Datele meteorologice recente arată însă că iulie a depășit aceste borne istorice cu 0,1 până la 0,2 grade Fahrenheit.
Dimensiunea fenomenului este ilustrată de faptul că peste 600 de recorduri lunare de temperatură maximă și minimă au fost doborâte în diverse regiuni americane. În statul Wyoming, de pildă, iulie a fost cea mai caldă lună înregistrată vreodată, cu abateri de 5,1°F peste medie. În total, 13 state au înregistrat temperaturi medii lunare situate în topul celor mai calde cinci din istorie, iar marile metropole precum Denver, Salt Lake City, Miami și Los Angeles au raportat valori extreme.
Meteorologii explică această anomalie termică prin apariția repetată așa-numitelor „domuri de căldură” (heat domes), asociate cu blocaje atmosferice în formă de litera grecească Omega. În aceste condiții, o zonă de înaltă presiune este blocată între două regiuni de joasă presiune, funcționând similar unui capac uriaș pus pe o oală sub presiune. Aerul cald este captat și comprimat la sol, devenind tot mai fierbinte de la o zi la alta.
Modificările structurale ale curentului de aer de mare altitudine (jet stream) au menținut aceste structuri de înaltă presiune blocate săptămâni la rând deasupra continentului. Oamenii de știință subliniază că, deși variabilitatea naturală a vremii joacă un rol, încălzirea globală cauzată de activitatea umană și de arderea combustibililor fosili este factorul principal care face ca valurile de căldură să fie mai lungi, mai frecvente și mai intense.
La aceste condiții s-a adăugat intensificarea rapidă a fenomenului El Niño în Oceanul Pacific tropical. Această anomalie termică oceanică a contribuit la creșterea temperaturilor medii globale ale aerului și apei, amplificând efectele caniculei la nivel continental.
Secetă, incendii de pădure și un impact global devastator
Consecințele acestei runde extreme de caniculă s-au resimțit rapid în mediul înconjurător și în economie. În regiunile de nord-vest ale SUA și în Canada, incendii masive de pădure au mistuit suprafețe extinse, fumul gros ajungând până deasupra marilor orașe de pe Coasta de Est, cum ar fi New York. Totodată, lipsa precipitațiilor și evapotranspirația accelerată au dus la scăderea dramatică a nivelului apei în rezervoare strategice, precum lacul Mead din Sud-Vest.
Imaginea de ansamblu arată că fenomenul este global. Potrivit Serviciului Copernicus privind Schimbările Climatice, Europa de Vest a parcurs cea mai călduroasă perioadă iunie-iulie din istorie. Țări precum Spania, Franța, Regatul Unit și Grecia s-au confruntat la rândul lor cu valuri succesive de caniculă extremă și incendii de vegetație greu de controlat.
Analizele climatice indică faptul că episoadele de temperaturi extreme nu mai reprezintă anomalii izolate, ci o nouă realitate meteorologică. În lipsa unor măsuri ferme de reducere a emisiilor globale de carbon, verile record vor deveni un standard periodic la nivel mondial.
