Creșterea nivelului mării, alimentată de schimbările climatice, ar putea deschide noi teritorii pentru speciile marine invazive, punând în pericol biodiversitatea și activitățile economice din regiunile de coastă. Un studiu publicat în revista științifică Nature Ecology & Evolution arată că suprafețele costiere inundate în următoarele decenii ar putea deveni habitate favorabile pentru numeroase animale marine care nu sunt originare din aceste zone.
Cercetarea atrage atenția asupra unui efect mai puțin evident al creșterii nivelului oceanelor: modificarea distribuției geografice a speciilor și apariția unor noi condiții pentru instalarea organismelor invazive în ecosisteme care nu au fost expuse anterior acestui risc.
Cum creează creșterea nivelului mării noi habitate pentru speciile invazive
Cercetătorii au analizat răspândirea potențială a 122 de specii marine invazive, printre care pești, crustacee, moluște și stele de mare. Simulările au luat în calcul diferite scenarii privind evoluția climei și a oceanelor, pentru a identifica regiunile în care aceste organisme ar putea găsi condiții favorabile dezvoltării.
Creșterea nivelului mării este determinată în principal de încălzirea oceanelor, care provoacă dilatarea apei, și de pierderea gheții de pe uscat, inclusiv din ghețari și calotele glaciare. Pe măsură ce apa înaintează asupra uscatului, zonele costiere își modifică suprafața, adâncimea și caracteristicile ecologice.
Aceste transformări pot crea noi habitate pentru organismele marine. Speciile care reușesc să se adapteze condițiilor locale pot ajunge astfel în regiuni în care nu aveau anterior acces la suprafețe potrivite pentru colonizare.
Xuan Liu, de la Universitatea din Beijing, unul dintre autorii principali ai studiului, a explicat că noile condiții ar putea expune ecosisteme și activități umane unor riscuri care nu existau în trecut.
Peste 500.000 de kilometri pătrați de teren costier ar putea fi inundați
Estimările prezentate în cercetare indică o creștere a nivelului mării cu aproximativ 20 de centimetri până în 2050 și cu 56 de centimetri până în 2100, într-un scenariu de evoluție moderată a emisiilor globale de gaze cu efect de seră.
În acest scenariu, suprafața de uscat costier care ar putea fi inundată este estimată la aproximativ 360.000 de kilometri pătrați până la jumătatea secolului și la 550.000 de kilometri pătrați până la sfârșitul acestuia. Dintre aceste suprafețe, aproximativ 290.000–470.000 de kilometri pătrați ar putea oferi condiții favorabile dezvoltării speciilor marine invazive.
Aceste cifre reprezintă estimări bazate pe scenarii climatice, nu predicții certe privind suprafețele care vor fi inundate sau colonizate. Evoluția reală va depinde de ritmul creșterii nivelului mării, caracteristicile geografice ale coastelor și capacitatea speciilor de a se adapta mediului.
Cel mai mare aisberg din lume s-a rupt după aproape 40 de ani
Estuarele, printre cele mai expuse ecosisteme
Estuarele sunt zone în care apele râurilor se întâlnesc cu cele marine. Acestea găzduiesc numeroase specii și susțin activități economice importante, inclusiv pescuitul, acvacultura, transportul maritim și turismul.
Conectarea directă cu oceanul și intensitatea activităților umane fac din aceste regiuni puncte vulnerabile pentru instalarea și răspândirea speciilor invazive. Cercetătorii estimează că riscurile ar putea fi deosebit de importante în estuarele situate la latitudini medii.
Printre regiunile identificate ca potențial expuse se numără estul Statelor Unite, Golful Mexic, Marea Nordului, Golful Guineei și nordul Australiei.
În unele părți ale Europei, efectele speciilor marine non-indigene sunt deja vizibile: colonizarea unor zone de coastă de către stridia concavă din Pacific și Rapana venosa, o moluscă gastropodă originară din Asia.
Prezența unei specii într-o regiune nouă nu înseamnă automat că aceasta va deveni invazivă. Riscul apare atunci când organismul se stabilește, se reproduce și produce efecte negative asupra speciilor native sau asupra activităților umane.
Ce efecte pot avea speciile invazive asupra biodiversității
Speciile invazive pot afecta ecosistemele prin mai multe mecanisme. Unele sunt prădători ai organismelor locale, altele concurează cu speciile native pentru hrană și spațiu, iar anumite organisme pot transmite boli sau paraziți.
Printre exemplele menționate în contextul cercetării se află crabul albastru și steaua de mare Asterias amurensis. Impactul concret diferă în funcție de specie și de ecosistemul în care aceasta ajunge.
Consecințele nu se limitează la mediul natural. Modificarea populațiilor de pești și nevertebrate poate afecta pescuitul comercial, fermele de acvacultură și alte activități dependente de resursele marine. Comunitățile de coastă pot suporta astfel atât pierderi ecologice, cât și costuri economice.
Potrivit evaluării Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), pagubele economice globale asociate speciilor invazive au depășit 423 de miliarde de dolari în 2019.
Monitorizarea coastelor devine tot mai importantă
Rezultatele cercetării evidențiază necesitatea monitorizării zonelor costiere și a identificării timpurii a speciilor care ar putea coloniza habitate noi. Supravegherea estuarelor, controlul răspândirii organismelor invazive și evaluarea schimbărilor de mediu pot contribui la reducerea impactului asupra biodiversității și economiei.
Creșterea nivelului mării nu provoacă automat invazii biologice, însă poate modifica limitele geografice ale habitatelor și poate crea condiții favorabile pentru răspândirea unor specii. În combinație cu transportul maritim, acvacultura și alte activități umane care facilitează deplasarea organismelor, aceste schimbări pot amplifica presiunea asupra ecosistemelor.
Principala provocare pentru următoarele decenii va fi identificarea regiunilor vulnerabile înainte ca speciile invazive să se stabilească și să producă efecte greu de reversat. Cercetarea oferă o perspectivă asupra riscurilor potențiale, dar amploarea efectelor va depinde de evoluția climei, de caracteristicile locale și de măsurile de prevenție aplicate.
