România deține una dintre cele mai vaste suprafețe agricole din Uniunea Europeană — fiind pe locul cinci la nivelul UE — și figurează printre cei mai mari producători de cereale, însă o analiză recentă realizată de Deloitte România, atrage atenția asupra unei probleme structurale: o parte semnificativă din valoarea generată în agricultură se pierde pe lanțul intern, potrivit unui articol de presă.
Studiul „De la fermă la raft: Valoarea adăugată a agriculturii în economie”, prezentat de Concordia în noiembrie 2025, evidențiază că, deși România are resurse agrare foarte importante — mai mult de jumătate din teritoriul său este agricol, arată raportul Concordia — integrarea scăzută a producției agricole în lanțuri valorice interne și capacitatea limitată de procesare afectează competitivitatea economică.
Unul dintre factorii centrali identificați este fragmentarea excesivă a terenurilor: peste 90% dintre exploatații agricole operează pe suprafețe mai mici de 5 hectare. Totodată, structura demografică a fermierilor este îngrijorătoare — studiul relevă că peste 44 % dintre ei au peste 65 de ani, ceea ce influențează negativ modernizarea și eficiența sectorului.
Însuflețirea potențialului agricol românesc este, însă, blocată și de lipsa unei infrastructuri adecvate: capacitățile de irigare sunt reduse, depozitarea este insuficientă, iar echipamentele de procesare sunt adesea învechite. În plus, analizele subliniază că pierderile în domenii precum horticultura și lactatele sunt ridicate: o parte din producție nu ajunge în procesare, ceea ce reduce valoarea adăugată ce ar putea fi obținută la nivel intern.
Pe lanțul de procesare alimentară, problema capacității limitate este agravată de productivitatea scăzută: productivitatea în procesare este de trei ori sub media europeană. În plus, distribuția și comercializarea produselor agroalimentare suferă la rândul lor: lipsesc piețe angro bine dezvoltate, strategii puternice de branding pentru produsele românești și rețele unitar planificate care să susțină lanțul „de la fermă la raft”.
Consecința acestor dezechilibre este una clară: România exportă, în mare parte, materie primă agricolă, dar pierde din valoare — exporturile de produse procesate sunt reduse, iar deficitul comercial agroalimentar devine tot mai important. Într-un context lipsit de politici coerente și predictibile, România rămâne captivă într-un model economic de volum, nu de valoare.
Pentru a valorifica la maximum potențialul agricol și pentru a transforma resursele naturale într-un motor economic, analiza formulează câteva recomandări concrete: investiții în centre de colectare și depozitare (în special pentru legume și produse lactate), extinderea sistemelor de irigații, modernizarea infrastructurii locale (drumuri agricole, depozite frigorifice), susținerea tinerilor fermieri și a formelor asociative, dar și o strategie de branding și distribuție care să includă piețele locale și exporturile de produse cu valoare adăugată.
…
România are resurse agricole impresionante, dar nu reușește să le transforme eficient în valoare economică în interiorul lanțului agroalimentar. Potențialul este acolo, dar rămâne subexploatat fără reforme strategice și investiții susținute.
