Sub apele albastre ale lacului Atitlán din Guatemala, arheologii au descoperit ruinele unui vechi oraș maya, un sit fascinant care a fost deja supranumit „Atlantida din Americi”. Descoperirea, de o valoare istorică uriașă, a scos la iveală structuri și artefacte ce oferă o privire rară asupra vieții spirituale a civilizației maya și ridică întrebări despre modul în care un astfel de centru sacru a ajuns să fie înghițit de ape.
Situl poartă numele de Samabaj, o denumire derivată din cel al scafandrului Roberto Samayoa — cel care a făcut descoperirea — și cuvântul „abaj”, care în limba maya Quiché înseamnă „piatră”. Samayoa a localizat pentru prima dată rămășițele la începutul anilor ’90, în timpul unor scufundări de explorare în lacul Atitlán, situat în inima Cordilierei Madre, la poalele vulcanului San Pedro. Ce părea inițial un grup de artefacte izolate s-a dovedit, în timp, a fi un întreg complex arhitectural scufundat — un oraș pierdut.
Conform cercetărilor efectuate ulterior, Samabaj a fost cândva o insulă și, cel mai probabil, un centru religios important al lumii maya. Studiile subacvatice au identificat sanctuare, platforme ceremoniale și monumente dedicate zeilor, iar urmele unor ritualuri sugerează că locul era vizitat de pelerini veniți din regiuni îndepărtate. Absența legăturilor directe cu țărmul indică faptul că accesul se făcea doar pe apă, cu ajutorul bărcilor, ceea ce întărește ipoteza unui loc destinat exclusiv ceremoniilor.
Samabaj ar fi fost locuit începând cel puțin din secolul al V-lea î.Hr., iar în jurul anului 250 d.Hr. pare să fi fost abandonat. La scurt timp după aceea, între anii 250 și 300 d.Hr., orașul a fost acoperit treptat de apele lacului. Arheologii cred că o erupție vulcanică din apropiere a modificat brusc relieful și a blocat scurgerea naturală a lacului, determinând o creștere lentă, dar constantă, a nivelului apei. Procesul de inundare s-ar fi produs pe parcursul a câteva săptămâni sau luni, suficient de lent încât locuitorii să aibă timp să evacueze obiectele de valoare și să părăsească insula înainte ca aceasta să dispară sub suprafața apei.
Asemănarea cu mitul Atlantidei a apărut aproape inevitabil. La fel ca orașul mitic descris de Platon, Samabaj era un centru religios prosper, legat de o civilizație avansată și dispărut printr-un fenomen natural catastrofal. Totuși, cercetătorii subliniază că paralelele sunt mai degrabă simbolice decât istorice. Atlantida lui Platon ar fi fost distrusă cu mii de ani înainte de perioada mayașă, iar mitul are origini în lumea greacă, nu în America Centrală.
Cu toate acestea, imaginația populară a fost captivată de coincidența geografică. Numele lacului Atitlán a fost uneori asociat cu „Atlantis”, însă lingviștii arată că termenul provine din limba nahuatl și înseamnă „lângă apă” sau „între ape” — o etimologie perfect coerentă cu topografia zonei, dar fără legături mitologice.
Astăzi, lacul Atitlán atrage arheologi, scafandri și turiști din întreaga lume, dornici să vadă cu ochii lor ceea ce unii numesc „Atlantida maya”. Fragmentele de ceramică, sculpturile de piatră și ruinele templelor scufundate oferă o fereastră emoționantă spre un trecut pierdut, amintind cât de fragilă este granița dintre pământ și apă, dintre memorie și uitare.
Departe de a fi o simplă legendă, Samabaj rămâne o dovadă concretă a complexității culturii maya și a relației sale profunde cu natura. Sub luciul liniștit al lacului Atitlán, ruinele orașului scufundat continuă să spună povestea unei lumi care a trăit, a prosperat și, în cele din urmă, a fost învinsă de forțele naturii — o poveste care, la fel ca mitul Atlantidei, nu încetează să fascineze.
