O noua planeta similara Pământului, denumita GJ 251 c, a fost descoperita în zona locuibilă a stelei sale, oferind o candidatură foarte atractivă pentru studii viitoare privind viața extraterestră. Această planetă se află foarte aproape de noi — la doar aproximativ 5,5 parseci (~18 ani lumină) de Terra — ceea ce o face printre puținele exoplanete accesibile observării directe în viitor.
Cercetătorii au determinat că GJ 251 c are o perioadă orbitală de aproximativ 53,65 zile și o masă minimă estimată la 3,84 mase terestre (adică similară cu cea a Terre, dacă nu are un unghi de înclinație foarte mare). Aceste caracteristici îi conferă statutul de super-Terra — un corp stâncos mai mare decât Terra, dar cu masa sub cea a planetelor gazoase.
Descoperirea nu s-a bazat pe tranzitul planetei (adică nu a trecut pe fața stelei din punctul nostru de vedere), ci a fost detectată prin metoda vitelor radiale: observându-se periodic mișcările stelei datorate gravitației exercitate de planetă. Pentru această analiză au fost combinate date recente și arhivate provenite de la instrumente de mare precizie instalate pe telescoape terestre, precum HPF (Habitable-zone Planet Finder), NEID, CARMENES, SPIRou, dar și observatoare precum Keck (HIRES).
Un punct crucial este că GJ 251 c orbitează în atmosfera esențială pentru viață: se află în zona locuibilă a stelei sale (numită și „zona Goldilocks”) — regiunea în care temperatura ar putea permite apa lichidă, dacă planeta are o atmosferă potrivită. Această poziție o face un candidat ideal pentru viitoare investigații atmosferice, cum ar fi căutarea semnăturilor chimice (vapor de apă, dioxid de carbon, etc.). În plus, accesibilitatea sa — relativ apropiată — deschide posibilitatea utilizării noilor telescoape uriașe de 30 metri pentru imagistică directă în viitor.
Stela gazdă, GJ 251, este o stea de tip M dwarf (nana roșie), cu masă și luminozitate mai mică decât Soarele. Aceste tipuri de stele sunt foarte comune și, în multe cazuri, permit detectarea planetelor terestre datorită că efectul gravitațional al acestor planete produce oscilații mai ușor de observat la steaua mai mică. Cercetătorii au trebuit să elimine semnalele false rezultate din activitatea stelară (zgomotul cromatic) și au comparat peste 50 de modele diferite pentru a diferenția semnalul lui GJ 251 c de efectele stelare.
Această descoperire marchează unul dintre cei mai promițători pași spre identificarea unei planete terestre, aflate în zona locuibilă și accesibilă studiului direct, în cerul nordic. În contextul cercetărilor exoplanetare, GJ 251 c își asumă un rol de frontiera: nu doar pentru că este candidate la viață, ci și pentru potențialul de a fi studiat în detaliu cu instrumente care abia acum devin disponibile.
Viitorul va aduce probabil observații atmosferice, încercări de detectare directă și măsurători mai precise care să confirme sau să infirme potențialul său de „locuitabil”. Până atunci, planeta rămâne o speranță importantă în căutarea lumilor asemănătoare Terrei în univers.
