Piaţa europeană a cărbunelui a înregistrat în ultimele zile o evoluție fără precedent: contractele futures pentru cărbune livrat la Rotterdam au scăzut la circa 99,60 USD/tonă pentru livrările din mai 2026, atingând astfel nivelul minim din ultimele 19 luni. Această depreciere pune presiune directă asupra mineritului din statele dependente de producţia internă, în special Polonia și România.
Cauzele prăbușirii prețului
Analiza pieței arată că principalii vinovați pentru scăderea accentuată sunt:
- Tranziția energetică spre surse regenerabile, care reduce cererea pentru cărbune termic.
- Gazele naturale, mai competitive din punct de vedere al costului și al emisiilor, sunt preferate în mixul energetic european.
- O ofertă globală relativ ridicată de cărbune pe piețele internaționale, ceea ce generează presiuni asupra prețului referinței API2/Rotterdam.
Deși unele rapoarte anunță prețuri teoretice sub pragul de 100 USD, valoarea curentă indică 105,55 USD/tonă (la 1 octombrie 2025) pe indicele general al cărbunelui, în scădere față de vârful anterior (–25,43 %). Acest lucru indică că nivelul de “sub 100 USD” este, pentru moment, valabil pe contractele futures pentru anumite luni (ex: mai 2026) mai degrabă decât pe indicele general de piață.
Impactul în Polonia: minerit în prag de nerentabilitate
În Polonia, țară care a menținut o structură industrială și energetică dependentă de cărbune, scăderea prețului creează o dilemă: exploatarea devine din ce în ce mai puțin rentabilă. Analize recente subliniază că multe mine, deja sub presiune, necesită subvenții de stat pentru a menține producția.
Situația este agravată de strategia de eliminare graduală a cărbunelui: Polonia și-a stabilit un termen de eliminare a cărbunelui (hard coal) până în 2049 conform angajamentelor europene. Totuși, din cauza presiunilor economice și de piață, experții afirmă că închiderea minelor va trebui accelerată.
În plus, Polonia a alocat zeci de miliarde de euro din fonduri UE pentru regiuni miniere prin mecanismul “Just Transition”, cu scopul reconversiei economice și menținerii coeziunii sociale.
Un caz particular este mina Turów, mare exploatare de lignit din partea de sud-vest a Poloniei, care alimentează o centrală electrică adiacentă. Licența sa pentru funcționare a fost contestată în instanță, iar extinderea planificată s-a blocat din cauza problemelor de mediu și a deciziei Curții.
Prin urmare, Polonia se află în pragul unei reorganizări profunde a sectorului cărbunelui, dominată de presiunea pieței și de angajamentele climatice.
Situația României: costuri relativ ridicate și strategii de scădere
În România, utilizarea energiei pe bază de cărbune a devenit mai scumpă comparativ cu unele surse alternative, ceea ce pune presiune asupra companiilor energetice și asupra guvernului. Potrivit unor rapoarte de presă recente, România negociază cu Comisia Europeană extinderea duratei de operare pentru centralele pe cărbune care urmau să fie închise, pentru a evita șocuri în rețeaua energetică.
Guvernul român a arătat că intenționează să adopte măsuri pentru “ieftinirea” energiei de producție internă, iar unele legislații naționale implică subvenții sau scheme de sprijin pentru minerii afectați de tranziție.
România și-a planificat retragerea totală din energia pe bază de cărbune până în 2032, în linie cu Planul Național de Redresare și Reziliență și cu angajamente climatice.
Dar în contextul scăderii prețului pe piață, producția internă devine mai dificilă la costuri competitive: mina locală și companiile energetice se pot confrunta cu margini reduse sau pierderi, dacă nu beneficiază de sprijin public.
Concluzie: între șocul pieței și tranziția impusă
Scăderea prețului cărbunelui la nivel european — cu contracte futures la Rotterdam sub 100 USD/tonă — emite un semnal clar: cărbunele devine tot mai dificil de susținut pe piață fără sprijin extern.
În Polonia, această realitate ar putea accelera închiderea minelor și restructurarea regiunilor dependente, chiar dacă statul furnizează subvenții de tranziție. În România, riscul este ca producția internă să devină necompetitivă, forțând guvernul să găsească formule de sprijin sau să amâne închiderea centralelor pe cărbune, așa cum sugerează negocierile cu UE.
În lipsa unor decizii coerente și rapide, regiuni întregi cu tradiție în minerit riscă să suporte costuri sociale ridicate — șomaj, migrație, depopulare — pe măsură ce piața reafirmă că viitorul energetic european aparține surselor curate și regenerabile.
