Rata locurilor de muncă vacante din Uniunea Europeană a continuat să scadă în trimestrul al treilea din 2025, ajungând la 2%, potrivit datelor publicate marți de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat). Nivelul este mai redus față de cel înregistrat în trimestrul al doilea al acestui an, când indicatorul se situa la 2,1%, și marchează o scădere mai amplă comparativ cu perioada similară din 2024, când rata locurilor de muncă vacante era de 2,3%. Evoluția confirmă o tendință de temperare a cererii de forță de muncă la nivel european, vizibilă pe parcursul ultimului an.
În acest context, România s-a situat pe ultimul loc în Uniunea Europeană din punctul de vedere al ratei locurilor de muncă vacante în trimestrul al treilea din 2025. Datele publicate luna trecută de Institutul Național de Statistică arată că, la nivel național, numărul locurilor de muncă vacante a fost de 31.600. Cifra reprezintă o creștere modestă, de 300 de posturi, față de trimestrul precedent, însă este semnificativ mai mică decât cea consemnată în trimestrul al treilea din 2024, când erau raportate cu 8.300 de locuri de muncă vacante în plus.
Rata locurilor de muncă vacante în România a fost estimată la 0,62% în trimestrul al treilea din acest an. Indicatorul a crescut marginal, cu 0,01 puncte procentuale față de trimestrul anterior, dar a rămas sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, când se situa cu 0,16 puncte procentuale mai sus. Aceste date plasează România la o distanță considerabilă față de media Uniunii Europene, evidențiind diferențe structurale importante pe piața muncii.
Potrivit metodologiei utilizate de Eurostat, rata locurilor de muncă vacante reflectă ponderea posturilor neocupate raportată la totalul locurilor de muncă ocupate și vacante. Scăderea acestui indicator la nivelul Uniunii Europene sugerează o reducere a presiunilor de recrutare din partea angajatorilor, în condițiile unei activități economice mai prudente și ale ajustării planurilor de angajare. În cazul României, nivelul foarte redus al ratei indică o cerere mai limitată de personal nou raportată la dimensiunea pieței muncii, dar și un grad mai scăzut de mobilitate sau de extindere a companiilor comparativ cu alte state membre.
Diferența dintre evoluția trimestrială ușor pozitivă și scăderea anuală accentuată a numărului de locuri de muncă vacante în România arată că, deși există semne punctuale de stabilizare pe termen scurt, piața muncii rămâne mai puțin dinamică decât în anul precedent. Datele Eurostat și cele ale Institutului Național de Statistică conturează astfel imaginea unei piețe a muncii aflate într-o fază de ajustare, atât la nivel european, cât și național, după nivelurile mai ridicate de cerere de forță de muncă din anii anteriori.
