Într-un gest cu o încărcătură simbolică majoră, Regele Charles al Marii Britanii și Papa Leon XIV s-au rugat, pe 23 octombrie 2025, în Capela Sixtină din Vatican, într-o slujbă comună.
Aceasta a fost prima ocazie cunoscută de când un monarh englez și un pontif catolic au participat la un act de cult împreună, după ruptura religioasă instituită de regele Henric al VIII-lea în 1534.
O slujbă ecumenică sub frescele Michelangelo
Ceremonia a fost concepută ca un moment ecumenic: slujba a fost condusă de Papa Leon și de Stephen Cottrell, arhiepiscopul York și al doilea cel mai important episcop din Biserica Angliei.
Slujba, denumită „Midday Prayer” (Rugăciunea de la mijlocul zilei), a cuprins psalmi și citiri din Evanghelie și s-a desfășurat în limbile latină și engleză.
La faţa locului au fost invitați clerici și reprezentanți ai ambelor confesiuni, inclusiv Arhiepiscopul Westminster și cardinalul Vincent Nichols, alături de corurile Studioului Sixtin și de coruri regale britanice.
Regele Charles a fost așezat lângă altar, la stânga Papei, în momentul slujbei.
Context istoric și semnificație
Relația dintre Biserica Catolică și Biserica Anglicană a fost marcată de secole de tensiune după ce Henric al VIII-lea s-a despărțit de autoritatea papală, a instituit Biserica Angliei și s-a declarat conducător suprem al acesteia. De atunci, până astăzi, niciun monarh britanic în funcție nu mai participase la o rugăciune publică alături de un Papă.
Evenimentul a fost interpretat de lideri religioși și observatori ca un pas semnificativ în procesul de reconciliere ecumenică, simbolizând întărirea dialogului între cele două denominațiuni.
În cursul vizitei regale la Vatican, Charles a fost desemnat „Royal Confrater” (frate regal) la Basilica Sfântul Pavel de la Afară, iar i s-a rezervat un scaun special ce va putea fi ocupat de monarhii britanici viitori.
Reacții și provocări
Dacă pentru unii acest moment este un simbol al vindecării și al unității creștine, nu toți au privit cu entuziasm gestul. Anumiți lideri protestanți din Scoția și Irlanda de Nord au exprimat critici, afirmând că monarhul are un rol de susținător al credinței protestante și că participarea la o slujbă comună cu un Papă ar contraveni acestei responsabilități.
Totuși, ecumeniștii și teologii progresiști au salutat momentul ca o „vindecare” simbolică a rupturii care, deși nu anulată teologic, este recunoscută ca rănă istorică între tradițiile creștine.
Ce ramane dupa acest eveniment este ca in ziua de 23 octombrie 2025, în inima Vaticanului, Regele Charles și Papa Leon au deschis o nouă filă în istoria relațiilor dintre Anglicani și Catolici, nu printr-o reconciliere doctrinară abruptă, ci printr-un act simbolic — rugăciunea comună — menit să arate că diferențele pot fi însoțite de respect și cooperare spirituală.
