Speranța de viață la naștere în Uniunea Europeană a atins o medie de 81,4 ani, potrivit datelor publicate de Eurostat. Acest nivel marchează o revenire și chiar o depășire a valorilor pre-pandemice, când în 2019 speranța de viață în UE era de 81,3 ani. Pandemia de COVID-19 a cauzat o scădere semnificativă în 2020 și 2021, dar tendința a reintrat pe un traseu ascendent.
Disparități mari între statele membre
La nivelul Uniunii Europene, există diferențe considerabile între statele membre. Cel mai ridicat nivel al speranței de viață se regăsește în Spania (83,2 ani) și Italia (82,7 ani), urmate de Malta (82,5 ani) și Suedia (83,1 ani). La polul opus, Bulgaria (74,3 ani) și România (75 ani) înregistrează cele mai scăzute valori.
Situația din România: Bucuresti pe primul loc
În România, speranța de viață a crescut ușor, dar rămâne una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Conform datelor INS și Eurostat, Capitala, București-Ilfov, are cea mai mare speranță de viață din țară, cu o medie de 77,2 ani . Acest lucru poate fi explicat prin accesul mai bun la servicii medicale, infrastructura sanitară mai dezvoltată și condițiile economice superioare din regiune.
În schimb, regiunea de Nord-Est a României, care include Moldova, înregistrează cea mai mică speranță de viață, de 73,5 ani. Această diferență de aproape patru ani față de București reflectă decalajele economice, accesul limitat la servicii de sănătate și un nivel de trai mai redus.
Evoluția speranței de viață în România
În 2019, înainte de pandemia COVID-19, speranța de viață în România era de 75,6 ani. În 2021, scăzuse la 72,8 ani, una dintre cele mai abrupte scăderi din Europa, în contextul valurilor pandemice. Recuperarea parțială în 2022 până la 75 ani sugerează o îmbunătățire a condițiilor sanitare și o reducere a mortalității legate de COVID-19, dar România nu a revenit încă la nivelurile pre-pandemice.
Factori determinanți pentru speranța de viață
Principalii factori care influențează speranța de viață sunt:
- Accesul la servicii medicale de calitate;
- Stilul de viață și comportamentele de sănătate (fumatul, consumul de alcool, alimentația);
- Nivelul de educație și venitul;
- Calitatea mediului (poluarea aerului, accesul la apă potabilă);
- Sistemul de protecție socială și politicile de sănătate publică.
Uniunea Europeană a reușit să recupereze pierderile înregistrate în speranța de viață în timpul pandemiei, dar disparitățile între Vest și Est rămân pronunțate.
România face pași spre redresare, însă provocările persistă, mai ales în regiunile mai puțin dezvoltate, precum Moldova.
