Duminică, 12 aprilie 2026, milioane de români vor sărbători Învierea Domnului. De la slujba de noapte și lumânările aprinse la miezul nopții, până la masa cu miel, pască și ouă roșii, Paștele ortodox rămâne cel mai complex și mai emoționant ritual al anului în România.
Cel mai important praznic al creștinătății: ce sărbătorim și de ce
Paștele Ortodox 2026 pică pe 12 aprilie, fiind cea mai importantă sărbătoare a creștinătății. Spre deosebire de edițiile trecute, în acest an cele două mari confesiuni creștine nu mai coincid pe calendar: Paștele catolic din 2026 a fost celebrat pe 5 aprilie, aceasta fiind una dintre situațiile în care Paștele catolic pică înaintea celui ortodox, cu exact o săptămână diferență.
Motivul acestei diferențe ține de o decizie luată acum aproape 17 secole. Formula de calcul a datei Paștelui își are originea în hotărârile Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325 d.Hr., când s-a stabilit un principiu unitar pentru întreaga lume creștină. Concret, stabilirea datei ține de un calcul complex, bazat pe două repere astronomice esențiale: primul este echinocțiul de primăvară, stabilit convențional între 20 și 21 martie, iar al doilea este un reper variabil — prima Lună plină care urmează după acest echinocțiu, cunoscută drept Luna plină pascală.
Diferența față de calendarul catolic vine din modul de calcul, dar și din calendarul folosit. Biserica Ortodoxă urmează calendarul iulian, în timp ce Biserica Catolică folosește calendarul gregorian, mai apropiat de calendarul civil actual.
Dincolo de tehnica calendaristică, miza rămâne profund spirituală. Paștele marchează Învierea lui Iisus Hristos din morți, după răstignirea Sa pe cruce. Această sărbătoare simbolizează victoria vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului și a binelui asupra răului.
Drumul spre Paște: Postul Mare, Săptămâna Patimilor și zilele de pregătire
Sărbătoarea de duminică nu vine brusc. Ea este precedată de o perioadă de pregătire spirituală și fizică de aproape două luni. În anul 2026, Postul Paștelui a început pe data de 23 februarie 2026 și se încheie pe data de 11 aprilie 2026, în Sâmbăta Mare, ziua de dinaintea Paștelui.
Ultima săptămână a postului, numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, concentrează cele mai importante momente liturgice ale anului. Duminica Floriilor, pe 5 aprilie 2026, a deschis Săptămâna Mare și a marcat intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim — credincioșii au participat la slujbe și au adus ramuri de salcie pentru a fi sfințite.
Joia Mare, pe 9 aprilie, a fost dedicată Cinei celei de Taină, în biserici oficindu-se Denia celor 12 Evanghelii. Tot în această zi, în gospodăriile din toată țara, pregătirile culinare intră în linie dreaptă. Femeile încep să pregătească pasca și să vopsească ouăle, iar gospodarii încetează lucrul la câmp și se concentrează asupra casei și curții, pentru ca totul să fie curat.
Vinerea Mare, pe 10 aprilie, amintește de răstignirea și moartea lui Iisus Hristos, fiind zi de doliu și post aspru — credincioșii participă la slujba Prohodului. Sâmbătă, pe 11 aprilie, casa este în ordine, bucatele sunt gata, iar așteptarea ajunge la apogeu: Sâmbăta Mare este ziua așteptării Învierii, când se pregătesc bucatele tradiționale și se participă la slujba de la miezul nopții.
Noaptea Învierii: lumânări, procesiune și salutul pascal
Momentul central al Paștelui românesc nu este dimineața de duminică, ci noaptea care o precede. Potrivit tradiției, la miezul nopții între zilele de sâmbătă și duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, își pun straie noi, iau câte o lumânare și pornesc către biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie și crucea în mână, urmat de alaiul de credincioși, iese cu lumânarea aprinsă și înconjoară biserica de trei ori.
La miezul nopții, preotul anunță Învierea cu „Hristos a Înviat!”, iar credincioșii răspund „Adevărat a Înviat!”. Lumânările aprinse simbolizează lumina Învierii, iar procesiunea în jurul bisericii este un moment plin de emoție.
Lumânarea adusă acasă din această noapte nu este aruncată. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă și face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului.
Imediat după slujbă urmează prima masă de Paște. În prima zi de Paște, imediat după trezire, creștinii se spală pe mâini și față, își fac semnul crucii de trei ori și iau o bucată de pască înmuiată în vin, după care ciocnesc ouă roșii. Salutul pascal — „Hristos a Înviat!” și răspunsul „Adevărat a Înviat!” — va fi folosit ca formulă de salut în toate zilele care urmează până la Înălțare.
Ouăle roșii și încondeiate: cel mai vechi simbol pascal
Niciun element nu rezumă mai bine Paștele românesc decât oul vopsit. Înroșirea și ciocnirea ouălor roșii este cel mai răspândit obicei creștin de Paște. Legenda spune că Fecioara Maria a așezat un coș cu ouă lângă crucea Mântuitorului, iar acestea s-au înroșit cu sângele picurat din rănile Sale.
Dar tradiția merge dincolo de simpla vopsire în roșu. În Bucovina, vopsirea ouălor a devenit o adevărată artă care s-a răspândit din generație în generație. Culorile și simbolurile folosite pentru a încondeia ouăle au semnificații diferite: roșul înseamnă sânge, soare și dragoste, negrul înseamnă eternitate și galbenul lumină sau tinerețe; liniile verticale simbolizează viața, iar cele orizontale înseamnă moartea.
Ouăle încondeiate din Bucovina și Maramureș sunt foarte căutate atât în România, cât și peste hotare. În Bihor, meșteșugul are și propriile unelte: bihorenii folosesc un instrument specific numit „bijorca” pentru încondeierea ouălor în Joia Mare.
Primul ou roșu al anului are și o funcție de protecție. Primul ou roșu este păstrat pentru noroc și protecție. În zona Bihorului, există tradiția că oul împodobit de Paște prevestește norocul: dacă după 40 de zile acesta nu se strică, atunci persoana va fi norocoasă.
Masa pascală și coșul sfințit: de la miel la pască
Masa de Paște este un ritual în sine, structurat cu precizie de secole de tradiție. Înainte de a gusta din bucate, românii le duc la biserică pentru sfințire. Coșul de bunătăți care se duce la sfințit la biserică este pregătit strict după cele transmise din moși-strămoși: sunt așezate, alături de bucate, semințe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă și usturoi — simboluri ale bucuriei de peste an. Deasupra farfuriei se așează pasca, șuncă, brânză, ouăle roșii și încondeiate, bani, flori, pește afumat, sfeclă roșie cu hrean și prăjituri.
Fiecare ingredient din coș are propria încărcătură simbolică. Macul este aruncat în râu pentru a alunga seceta, sarea aduce belșug peste an, zahărul sfințit este element tămăduitor pentru vitele bolnave, ceapa și usturoiul au rol de protecție împotriva insectelor, făina se presară pe câmp pentru ca rodul grâului să fie cel așteptat.
Mielul ocupă locul central al mesei festive. Consumul cărnii de miel este una dintre cele mai vechi tradiții de Paște, simbolizând jertfa lui Iisus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”. Mielul consumat de Paște este un simbol al Mântuitorului, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea. În tradiția creștină, sacrificarea mielului de Paște are loc încă din secolul VII.
Pasca este celălalt reper culinar obligatoriu. Rețeta tradițională de pască respectă câțiva pași esențiali: se întinde o foaie rotundă de aluat, simbol al perfecțiunii, pe margine se pune o cunună împletită din aluat, iar interiorul se umple cu brânză dulce amestecată cu ouă. Pentru pasca destinată sfințirii, se adaugă o cruce din aluat în mijloc.
Obiceiuri regionale: o țară, zeci de ritualuri
Unul dintre aspectele care fac Paștele românesc unic în Europa este diversitatea sa regională. Aceeași sărbătoare capătă forme diferite de la un județ la altul, fiecare zonă adăugând propriile straturi de semnificație.
În Moldova, fetele nemăritate merg la biserică și spală clopotnița cu apă neîncepută, iar dimineața trebuie să se spele cu aceasta pe față, existând credința că astfel vor fi curtate. Tot în Moldova, preotul vizitează cimitirele și citește rugăciuni la morminte, familiile oferind pomană sfințită cu ouă roșii și pască.
În satele din Transilvania, în prima zi de Paște, băieții merg la udat cu parfum la casele fetelor de măritat, „ca să nu se veștejească” — obicei care semnifică înflorirea și fecunditatea —, iar fetele îi răsplătesc cu ouă roșii sau cozonac.
În zona județului Călărași, coșul pascal pentru sfințit conține, pe lângă bucate, și un cocoș alb, existând tradiția ca atunci când cocoșul cântă să însemne că Hristos a Înviat, iar cel mai norocos este acela al cărui cocoș cântă primul. După slujbă există obiceiul ca toți cocoșii să fie dăruiți oamenilor săraci.
O altă tradiție specifică Dobrogei este „Paparuda”, ce constă în stropirea cu apă a unui alai de tinere împodobite cu flori, în a treia zi de Paște. Se spune că acest obicei va aduce ploaia.
În Banat, la prima masă din prima zi de Paște are loc tămâierea bucatelor tradiționale. După acest obicei, fiecare persoană de la masă primește o linguriță de pașți, cu vin și pâine sfințită.
În a doua zi de Paște, finii își vizitează nașii și le duc o sticlă de vin și un cozonac. Acest obicei al vizitelor în familie este, de altfel, una dintre constantele sărbătorii indiferent de regiune.
Tradiție și modernitate: cum se schimbă Paștele românesc
Paștele românesc nu este o fotografie imobilă a trecutului. El evoluează, asimilând ritmul vieții contemporane fără a-și pierde, cel puțin deocamdată, miezul. Conform studiilor, aproape jumătate dintre români spun că în ultimii ani și-au schimbat obiceiurile și modul în care petrec Paștele. Cu toate acestea, 85% preferă să-l petreacă în familie și doar 15% în vacanțe.
Presiunea modernității se simte mai ales în orașe. S-a trecut de la mesele pregătite în familie la cumpărături făcute pe fugă și vacanțe în străinătate. Tradiția înroșitului ouălor, a încondeiatului sau a straiele populare a cedat parțial locul decorurilor instagramabile și vânătorii de ouă de ciocolată. Preoții nu condamnă această schimbare, ci o privesc ca pe o îmbogățire, nu ca pe o înlocuire a datinilor creștine, îndemnând credincioșii să nu piardă din vedere semnificația profundă a sărbătorii.
Mulți români plecați în diaspora păstrează tradiția: slujba de Înviere la bisericile ortodoxe din afara țării, ouăle roșii, pasca, cozonacul și masa în familie. Salutul pascal transcende granițele și fusele orare: „Hristos a Înviat!” — „Adevărat a Înviat!”
Pe 12 aprilie 2026, la miezul nopții, clopotele vor bate din nou în toate satele și orașele României. Lumânările se vor aprinde, procesiunile vor porni în jurul bisericilor, iar salutul cel mai vechi al creștinătății răsăritene va răsuna din nou, la fel ca în urmă cu o mie de ani. Paștele românesc nu este o tradiție care supraviețuiește — este una care continuă să trăiască.
