Uniunea Europeană a înregistrat anul trecut cel mai ridicat nivel de alocări bugetare guvernamentale pentru cercetare și dezvoltare (R&D) din istoria sa: 284,7 euro pe persoană, potrivit datelor oficiale publicate marți de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat). Creșterea este semnificativă în raport cu acum un deceniu, când media la nivelul UE era de 181,3 euro per capita, ceea ce reprezintă un avans de peste 57%.
Această evoluție pozitivă reflectă o tendință generalizată a statelor membre de a consolida investițiile în inovație, știință și tehnologie, într-un context global în care competitivitatea economică este tot mai strâns legată de capacitatea de cercetare. Cu toate acestea, România continuă să se plaseze pe ultimul loc în Uniune în ceea ce privește aceste cheltuieli: în 2024, bugetul public pentru cercetare a reprezentat doar 19,1 euro pe cap de locuitor, de aproape 15 ori mai puțin decât media UE.
Potrivit Eurostat, cheltuielile guvernamentale totale ale Uniunii pentru cercetare și dezvoltare în 2024 au atins aproape 128 de miliarde de euro, echivalentul a 0,71% din PIB-ul comunitar. Statele din nordul și vestul continentului conduc clasamentul: Luxemburg, Danemarca, Germania și Suedia au alocat fiecare peste 600 de euro pe persoană pentru R&D, în contrast frapant cu România și Bulgaria, singurele țări care nu au depășit pragul de 40 de euro.
Pentru România, discrepanța față de restul Uniunii devine tot mai acută. Deși bugetele publice pentru cercetare au crescut ușor în termeni nominali în ultimii ani, nivelul rămâne extrem de scăzut în raport cu mărimea populației și cu nevoile unui sistem de inovare funcțional. În 2022, țara aloca 17,6 euro pe cap de locuitor, iar în 2023 – 21,2 euro. În 2024, alocarea de 19,1 euro marchează o stagnare, în timp ce majoritatea celorlalte state membre au continuat să-și majoreze semnificativ investițiile în acest domeniu.
Conform metodologiei Eurostat, indicatorul „GBARD” (Government Budget Allocations for R&D) include toate sumele prevăzute în bugetele naționale care au ca destinație cercetarea – fie că este vorba de institute publice, universități sau parteneriate cu sectorul privat.
Organizațiile profesionale din România atrag de ani buni atenția asupra subfinanțării cronice a cercetării. Academia Română, Consiliul Național al Cercetării Științifice și diverse asociații universitare au cerut constant Guvernului alocări mai consistente, cel puțin pentru atingerea țintei minime de 1% din PIB pentru întregul sistem de cercetare-dezvoltare-inovare, așa cum prevede Strategia Națională de CDI.
În lipsa unei schimbări semnificative de direcție, România riscă să rămână în afara principalelor fluxuri de finanțare și colaborare la nivel european. Experții avertizează că decalajele nu se reduc automat prin convergență economică, ci necesită investiții constante, politici coerente și voință politică reală.
Datele prezentate pe 29 iulie 2025 de Eurostat nu doar că evidențiază performanțele remarcabile ale unor state în ceea ce privește prioritizarea cercetării, ci expun și vulnerabilitățile profunde ale celor care au neglijat acest domeniu esențial pentru dezvoltare pe termen lung. Iar România, din păcate, continuă să se afle exact în această ultimă categorie.
