Conform unui raport recent PwC România, decalajul de colectare a TVA în România se situează la 36 %, adică mai mult de o treime din TVA nu mai ajunge la buget, comparativ cu media UE de doar 5,4 %. Aceste statistici reflectă o problemă fiscală majoră, generată de legislatie instabilă, cheltuieli publice nesustenabile și întârzieri în modernizarea digitală a administrației fiscale.
Problemele sistemice:
- Lipsa predictibilității fiscale – modificările frecvente ale legilor fără studii de impact generează inechitate, nemulțumire socială și dificultăți la buget
- Cheltuieli publice excesive – în ciuda creșterii veniturilor fiscale cu 17,4 % în 2024, cheltuielile cu personalul public au avansat cu 24 %, iar finanțarea pensiilor și investițiilor au continuat să crească în ritm accelerat
- Deficit bugetar sever – deficitul a crescut până la 9,3 % din PIB în 2024, alimentat de relaxarea fiscală din context electoral
- Colectare ineficientă – ANAF are o bază mică de contribuabili (circa 1,1 mil. firme și 5,5 mil. salariați raportat la o populație de 19 mil.) și a fost afectată de multiple scutiri și excepții fiscale introduse din 2016
Reacția guvernamentală:
În pregătirea reuniunii Ecofin, guvernul a propus un pachet de măsuri: reducerea cheltuielilor și creșterea fiscalității (două cote de TVA – 11 % și 22 %, accize +10 %, impozit pe dividende 16 %, suprataxă bancară, CASS pe pensii). Aceste „reforme fiscale” se estimeaza să crească veniturile cu 10,6 mld. lei și să scadă cheltuielile cu 12,7 mld. lei în 2025. Alte două pachete viitoare vizează companiile de stat și reduceri structurale, însă detaliile sunt incerte la momentul de față.
Strategia medie și lungă pe orizont de până în 2031:
- Reducerea cheltuielilor bugetare cu peste 5 puncte procentuale din PIB: 1 punct – cheltuieli personale, 2 puncte – asistență socială, 2 puncte – investiții publice
- În paralel, reforma fiscală și digitalizarea ANAF vor crește veniturile cu 2‑3 puncte procentuale din PIB până în 2031
Totuși, se atrage atenția că planul este prea optimist și că reducerea cheltuielilor trebuie să rămână în centrul atenției.
Deficitul de TVA – context și exemple europene:
România nu e singură: în 2022, decalajul a fost de 30,6 %, cel mai ridicat din UE, dar în scădere față de 2021 (34,7 %). Alte țări au redus semnificativ: Bulgaria – sub media UE, iar Polonia – de la 25 % la 3,3 %. Aceste reușite se datorează măsurilor combinate de modernizare și digitalizare (case de marcat electronice, e‑Factura, SAF‑T, e‑Transport etc).
În România, deși aceste instrumente tehnice au fost implementate, modul în care ANAF le utilizează pentru detectarea evaziunii rămâne ineficient.
Provocări externe și macroeconomice:
- Crestere economică redusă – doar +0,8 % în 2024 și prognoze de circa 1 % în 2025, ceea ce limitează spațiul pentru taxe noi fără a frâna economia .
- Forță de muncă în transformare – îmbătrânirea demografică impune presiuni pe pensii și sănătate, iar digitalizarea rapidă, inclusiv inteligența artificială, va necesita noi competențe și reforma educației
- Context global – tensiuni geopolitice și schimbări în lanțurile de aprovizionare, inclusiv dependența de industria germană, obligă România să se adapteze pentru a rămâne competitivă
Concluzie:
Situația fiscal-bugetară este critică și necesită acțiuni rapide, dar și reforme structurale pe termen mediu și lung. Dacă guvernul apelează doar la soluții de avarie („quick fixes”), acest lucru nu va soluționa crizele recurente. România are nevoie de:
- digitalizare eficientă a ANAF,
- eliminarea excepțiilor și facilităților fiscale nerationale,
- cheltuieli publice sustenabile,
- stimulare a investițiilor private și accent pe educație și adaptare la tehnologie.
Doar așa, țara poate depăși problemele actuale și își poate recupera decalajul față de UE.