Conform datelor din recensământul britanic, limba română a devenit cea mai vorbită limbă străină în Londra, depășind spaniola, poloneza și bengaleza. Aproximativ 1 din 5 londonezi (20,81%) nu folosesc engleza ca limbă principală, reflectând diversitatea lingvistică a capitalei britanice.
Prezență lingvistică românească în Londra – cifre și distribuție locală
Potrivit datelor oficiale, aproape 160.000 de români locuiesc în Londra și folosesc limba română în viața de zi cu zi. Această cifră confirmă poziția dominantă a limbii române în rândul limbilor străine vorbite în capitala britanică.
Limba română ocupă locul întâi ca limbă străină vorbită în mai multe cartiere din nord-estul și estul Londrei, printre care se numără Harrow, Barnet, Waltham Forest, Redbridge, Barking and Dagenham, Havering și Bexley. Aceste zone reflectă concentrarea comunității românești și contribuie semnificativ la diversitatea lingvistică a orașului.
Londra găzduiește și alte grupuri mari de vorbitori de limbi străine: există sproximativ 118.000 rezidenți spanioli, 112.000 polonezi și 102.000 bengalezi. Deși aceste comunități sunt și ele bine reprezentate, limba română se distinge prin numărul mare de vorbitori și extinderea teritorială.
Deciziile familiale și migrația
Dr. Tony Capstick, profesor asociat la Universitatea din Reading, subliniază că alegerea limbii vorbite acasă este influențată de traiectoria migrațională a familiei. Migranții de primă generație tind fie să păstreze limba maternă, fie să adopte complet limba dominantă, în funcție de dorința de integrare.
Exista multe exemple concrete de familii formate din membri din tari diferite (unde nu engleza e limba materna), care au ales să vorbească limba sau limbile de origine cu copii lor încă de la naștere. Motivația principală a fost transmiterea culturală și menținerea legăturii cu bunicii, care nu vorbesc engleza. Astfel, copii au devenit trilingvi.
Beneficiile bilingvismului
Dr. Tony Capstick evidențiază avantajele cognitive, sociale și culturale ale bilingvismului. Familiile educate sunt mai conștiente de aceste beneficii și își formează politici lingvistice proprii. Unele comunități, precum cea pakistaneză, reușesc să păstreze limbi precum urdu și punjabi chiar și în a treia sau a patra generație.
În multe gospodării multilingve, limbile se amestecă natural în conversații, trecând de la engleză la limba maternă în aceeași propoziție.
Menținerea limbii de origine necesită efort, de multe ori fiind necesare grădinițe bilingve sau alte variante similare.
Concluzie
Limba română, aflată acum în top, este un simbol al mobilității europene și al adaptabilității culturale.
Articolul evidențiază nu doar statistici, ci și povești personale care ilustrează complexitatea alegerilor lingvistice în familiile migrante. Limba maternă devine un instrument de conectare intergenerațională, de identitate culturală și de dezvoltare cognitivă, într-un oraș care celebrează diversitatea.
